Cum eu am început să scriu în presă de mult, pe timpul cenzurii comuniste, sentimentul de libertate pe care l-am avut când am început să public în „Deșteptarea” a fost unul extraordinar. Am avut senzația că, în sfârșit, pot să mă descarc, să fiu eu cea adevărată, să-mi aleg temele, subiectele, să scriu despre absolut orice voiam. Țineam în rezervă, reprimate, o mulțime de lucruri, de gânduri, păreri ale mele, de atitudini.
Așa că am fost foarte bucuroasă când Constantin Călin m-a invitat să țin o rubrică în admirabilul supliment de cultură „Sinteze”, pe care-l coordona. Și povestea mea cu rubricile din ziar (pe lângă ce scriam când am lucrat, efectiv, în redacție) a fost una de cursă lungă: am început cu „Logică de femeie”, am continuat cu „Bric-Brac”, apoi cu „Bricolaje”, iar acum am deschisă o ferestruică, un „Hublou”, prin care arunc o privire, strict subiectivă, asupra diferitelor întâmplări care-mi atrag atenția.
Mi-am inventat mereu rubrici, pentru că mă simțeam, eram liberă, nu-mi îngrădea nimeni și nimic creativitatea: „Cinemond”, „Antract”, „Întâlnirea de vineri” (am avut aici o serie de interviuri cu personalități din Bacău, din diverse domenii), am colaborat și cu studioul de televiziune „Alfa”, ca realizatoarea unor emisiuni de cultură, în fine, au fost trei decenii în care nu m-am plictisit. Dimpotrivă, am lucrat mult și cu plăcere și am fost mereu, cu „Deşteptarea”, într-o relaţie cordială, nutrită de spiritul de colegialitate, de prietenie statornică. Avem deja o istorie împreună, un trecut cu multe realizări şi satisfacţii profesionale. Mi-am păstrat întotdeauna autonomia personală în tot ce am scris, exprimându-mi părerile așa cum am crezut eu de cuviință.
Sunt eu în fiecare rând care-mi poartă semnătura, nu mă reprezint decât pe mine însămi, nu sunt arondată niciunei alte entități. Iar opiniile mele au fost respectate și publicate întocmai în paginile ziarului. De altfel, eu cred că tocmai din diversitatea opiniilor exprimate în spaţiul unui ziar rezultă plusvaloarea lui, credibilitatea în ochii cititorilor. Cântarea pe acelaşi ton, în cor, nu poate duce decât la sărăcirea mesajelor, la aplatizarea conţinutului. Ceea ce, desigur, nu-şi doreşte niciun ziar de calitate.
La împlinirea celor 31 de ani de existență neîntreruptă, îi doresc „Deşteptării” să fie consecventă cu sine, să rămână în serviciul bunului public, al interesului general. Să aibă un program editorial bine conturat, realist, să fie onestă, obiectivă, să pătrundă dincolo de stratul aparențelor, scoțând la iveală adevărul, pentru a-și informa corect cititorii. Să cultive, statornic, valorile autentice, binele, și să fie de partea dreptății.
Îi urez „Deșteptării” cât mai multe numere de-acum înainte, cât mai mulţi cititori, viaţă lungă şi prosperă!
