Toată lumea era a lor. Și tocmai asta ajunsese să-i plictisească teribil. Nimic nu părea să le mai facă pe plac. Nici avioanele și nici yahturile, nici insulele sălbatice și nici capitalele-glam, nici bogățiile subterane și nici cele rătăcind prin atmosferă. Mai nou, nici măcar războaiele etnice și atacurile teroriste, care-i distraseseră ani la rând. Plic-ti-sea-lă! Și cum până și jocurile on-line le căzuseră greu la stomac, s-au decis să inventeze unul nou. În format clasic, ca pe vremurile lui „Piticot”, „Nu te supăra, frate!” și „Monopoly”. L-au desenat chiar ei pe o planșă circulară pe care, din cauza dimensiunilor mari, au așezat-o direct pe dușumea. Lumea se afla la picioarele lor. Acum, și la propriu.
Primul a început Plm. „Te sparg”, a zâmbit el răutăcios, iar zarul i-a susținut amenințarea: „Șase-șase! Așa, uite că într-o provincie chineză a apărut un virus mortal și foarte contagios”. Lui Kkt i s-a părut un fleac, chiar și atunci când zarurile și-au arătat latura lor cea mai lipsită de noroc: „Mare șmecherie. Izolez provincia”. Plm era însă pus pe fapte mari. Iar când a dat un nou zar maxim, a strigat: „Izolezi o laie! Virusul e puternic, indiferent de unde vine el – laborator, supă de liliac sau grătar de pangolin – și se răspândește rapid. Uite, a și ieșit din China”. Kkt a găsit răspunsul în fișa trasă odată cu numărul nici prea-prea, nici foarte-foarte: „Măști! Omenirea începe să poarte măști”. Plm nu mai putea fi oprit. Era în mână. Și în draci: „Măștile nu ajută; e deja pandemie.
Gata, întreg Pământul e pus pe chituci. Spitalele sunt pline, iar medicii și oamenii de știință sunt cu spatele la zid”. Kkt a parat, aruncând pe planșă și în lume noi reguli, pornind de la distanțarea socială, continuând cu testarea în masă și încheind cu termometrizarea obligatorie. Plm era însă în zar: „Numărul de infectări crește vertiginos”. Kkt a dat un cinci-cinci care aducea cu sine un cuvânt nou, „lockdown”, dar Plm a plusat: „Crește și numărul de morți. Asta odată cu recesiunea economică, hehehee”. Jocul a continuat cu noi tulpini ale virusului, care mai contagioase, care mai letale, și cu mult așteptatele vaccinuri, unele eficiente, altele apă de ploaie până când Plm a început să se simtă rău. Tușea și avea febră. Nici Kkt nu era mai bine. Dimpotrivă, respira cu mare greutate. S-au prăbușit amândoi peste planșă, strivind pionii și mototolind fișele. Plm a apucat să zică doar atât: „Kkt”. Iar Kkt a șuierat scurt: „Plm”.
