Nu-i deloc indicat să te dai jos din carul învingătorului. Riști să-ți frângi gâtul. Mai ales dacă te alături, ulterior, învinsului. E greșit, greșit, greșit! Bașca nepopular. Uneori însă e necesar. Asta dacă ții să așezi biserica în centrul satului. Ne-am închinat cu toții, săptămâna trecută, în fața titlului de campion al lumii la platformă 27 metri cucerit, în Japonia de săritorul în apă Constantin Popovici.
Costa a meritat din plin aurul mondial. Numai el știe cu adevărat cât a tras: la antrenamente și pe paturile de spital. Iar titlul de la Fukuoka a fost binecuvântata răsplată pentru întreaga trudă din carieră. Paradoxal, fix în ziua în care a venit răsplata, sportivul de 34 de ani s-a dovedit teribil de ingrat. E de înțeles că a dedicat victoria „familiei mele, tatălui că m-a dus la sport, dar și mie”. Mai greu de acceptat este însă partea cu:
„E puțin trist, că ești singur. Eu m-am antrenat de multe ori singur, pe cheltuiala mea. Ei vor să ieși campion mondial, dar nu prea se dau bani”. Și „nu aștept de la nimeni să facă ceva pentru mine, că s-ar putea să aștept mult și bine”. În 2023, adică în cel mai bun an al său din carieră, Constantin Popovici a cucerit Cupa Mondială de la Fort Lauderdale și Mondialele de Natație de la Fukuoka sub culorile și finanțarea CSM Bacău.
Și sub comanda antrenorului său de la CSM Bacău și de la lot, Adrian Gavriliu. Accidentat și aflat într-o relație glacială cu antrenorul de la Steaua, Costa a părăsit toamna trecută Bucureștiul, alegând Bacăul și pe Gavriliu. Poate că Popovici ar fi ieșit campion mondial și dacă nu venea la Bacău. Sau poate că nu! Asta nu o vom ști niciodată. Ce știm însă bine e că el nu a urcat în vârful lumii de unul singur, așa cum a lăsat să se înțeleagă în declarațiile pentru GSP. OK, Costa a ajuns acolo datorită talentului, muncii și ambiției sale.
Dar și datorită faptului că un club, CSM Bacău și directorul său, Adrian Gavriliu, care, deloc întâmplător, este antrenor de sărituri în apă, au crezut în el. Atunci când nu mai credea, poate, nimeni. Prin urmare, câteva cuvinte despre CSM Bacău, despre eforturile (inclusiv financiare) ale municipalității băcăuane, dar și despre competența și abnegația antrenorilor Adi Gavriliu, Micky Neagu și Cătălin Cozma ar fi fost nu doar binevenite, ci și indicate. Amin! Ne-am închinat la titlul mondial cucerit de Costa Popovici așa cum ne-am crucit în fața celui pierdut de înotătorul David Popovici.
În consecință, l-am crucificat pe David Popovici, uitând că este doar un puști de 18 ani care, în urmă cu doar un an, dobora toate barierele posibile și imposibile. Dacă le va doborî sau nu din nou, asta doar timpul va hotărî. Iar timpul- măcar timpul!- e de partea lui David. „Chiar prefer să fiu un sportiv complet, care să știe să gestioneze suișurile și coborâșurile carierei imprevizibile pe care ți-o aduce sportul, prefer să fiu asta decât un robot care să știe doar să câștige”, a sunat discursul memorabil al celui care, vorba lui Gianni Brera, nu a făcut altceva decât „să-i dezamăgească pe incompetenți”.
Doi Popovici: unul acolo, altul aici. Și o lume întreagă care să-i despartă.
