Nu stiu cum se facea ca inainte de 1990 nu vedeai nicaieri gramezi de gunoi, resturi menajere, buruieni pe marginea drumurilor, a pâraielor, pe islazuri. Imi povestea un fost primar din acele vremuri ca te pastea necazul cel mare (destituirea, sanctionarea) daca un sef de la judet gasea, vedea buruieni sau gunoaie prin sate, chiar prin curtile oamenilor. Armate intregi de oameni si utilaje munceau zilnic la pastrarea curateniei, mai ales pe marginea drumurilor judetene sau nationale.
Nu conta daca erai fruntas la productia de porumb sau sfecla, Baluta sau Gainusa erau zbiri când te prindeau cu buruieni prin comuna, spune fostul primar. Alti oameni plimbati prin fostele tari socialiste spun ca in URSS s-a facut “ordine, curatenie si educatie” cu pistolul. Par povesti, legende, insa ceva adevar este: era mai multa curatenie, mai multa responsabilitate in aceast domeniu.
Dupa intrarea vijelioasa in societatea democratica, parca ne-a palit cineva cu leuca in cap: nimic nu ne mai intereseaza ce se intâmpla cu noi, lânga noi, ne-a cuprins amnezia, lehamitea, ignorând chiar minimele precautii pentru sanatatea noastra, a vecinilor, a comunitatii, aruncând in fata portii, pe drum, in apa, oriunde gasim un loc viran tot ce ne prisoseste prin ograda, prin casa sau grajd. Peste tot vezi gramezi si gropi de gunoi, primarii nu mai reusesc (multi nici nu se prea omoara) sa tina sub control acest fenomen, satele au devenit imense gropi de gunoi, plasticele au invadat padurile, crângurile, apele, drumurile, ba, mai mult, taranii nu mai duc gunoiul de grajd pe câmp, il rastoarna pe marginea drumului, sa vina Salubritatea sa-l ia. Am vazut in multe comune pubele in fata portilor, stau nefolosite deoarece – spun edilii – oamenii nu au bani pentru a plati un serviciu contractat de primarie.
A mai venit si UE cu norme noi, cu reguli noi, insa nu au fost secondate si de fonduri. S-a ajuns ca gunoiul de la Rachitoasa, ca sa dau doar un exemplu, sa fie adus in Bacau. Aberatii, treaba facuta, cum ar spune tot taranul, cu fundul. Organizam mereu licitatii, cheltuim milioane de euro pe proiecte care nu se lipesc de “specificul national”. Acum, citesc in paginile ziarului, o luam de capat, mereu de la capat. Pâna la urma, unde a disparut spiritul gospodaresc, dorinta de a trai frumos, de avea o casa curata, o localitate luna si bec? Eu nu cred ca e nevoie de alti zbiri.
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
