Dirijorul și performanța
Pentru a-și atinge ținta (target cum i se spune acum), dirijorul are foarte multe lucruri de făcut. Profesorul Gheorghe Gozar, după atâția ani de experiență, dezvăluie câteva secrete, trepte obligatorii în urcușul spre performanță: „În primul rând să ai dorință. Autocontrol. Stăpânire de sine. Într-un ansamblu coral, ca să ajungă să facă toți același lucru, trebuie concentrare. Să-ți calci starea ta de moment. Poate ești obosit, afectat, sau pur și simplu nu ai dispoziția necesară. Să uiți de toate!
Învățăm împreună să auzim muzical toate vocile. Nu numai că îți cânți vocea ta, dar să auzi și ce cântă cei de lângă tine. Și să accepți și greșeala celuilalt. Să fii înțelegător cu celălalt. Pentru că intervine dirijorul, o corectează, pentru ca produsul final, produsul coral să devină artistic, care impresionează! Este ținta finală! Să se ajungă la acea stare senzorială pe care o are, în primul rând, coristul. Care aude că se întâlnesc vocile în armonie și dau o senzație plăcută, auditivă. Asta înseamnă și terapie.”
„De ce m-ați dus de lângă voi?”
„Toată lumea de la IRAv se bucura de realizările corului, de premiile obținute. Dar coriștii, cei de la sindicate implicați, voiam să vedem și aprecieri din partea conducerii, care era preocupată în primul rând de rezultatele din producție. Directorul trecea el pe acolo, dar nu era interesat. Nu-l impresiona ce făceam. Am aflat că unul dintre membrii corului, Petre Hermeziu, șef la una din secții, se duce din când în când la pescuit cu Pascaru. L-am întrebat: domnul meu? Omul ăsta, pe baltă, nu fluieră o melodie, nu fredonează ceva? Ba da! Îi plac romanțele!
Și atunci am luat două romanțe și le-am aranjat coral. După succesul avut la Festivalul Ion Vidu, unde am luat locul întâi – vă dați seama, în inima Ardealului, la Lugoj – l-am invitat pe director la o repetiție. Țin minte că a venit și s-a așezat în rând. Ia să vă aud, măi! I-am povestit cum a fost la concurs, i-am cântat o parte din ce am prezentat acolo și, la un moment dat, m-am adresat lui: acum urmează o dedicație pentru dumneavoastră! Eu n-am văzut, că eram cu spatele, dirijam, dar mi-au spus cei care au stat lângă el, că i-au dat lacrimile. Am adaptat coral romanțele: «Pe umeri pletele-i curg râu» și «De ce m-ați dus de lângă voi?».
Din acel moment… i-am cucerit! Orice i-am cerut, costume, plecări, scoateri din producție pentru cei din cor, nu s-a mai pus problema. Asta înseamnă că unitatea de voință a celui care conduce o instituție, cu cel care efectiv muncește, este de mare folos pentru ținta pe care și-au propus-o împreună.” Vreme de toamnă însorită. Îndulcește cafeaua care s-a răcit, adăugându-i puțin lapte. Amestecă încet. „Corul de fapt asta este. Un mijloc prin care oamenii își unesc eforturile, în funcție de posibilitățile artistice pe care le au, pentru a realiza o singură țintă. Cântatul pe mai multe voci!”
Pofta vine mâncând
Cel care vine la cor astăzi, vine în primul rând din plăcere. Dar înainte, mulți n-au venit din plăcere. „Era sarcină de partid. Numai că pofta vine mâncând.” Dirijorul Gozar zâmbește. „Să-ți povestesc o întâmplare. Printre inginerii, muncitorii, oameni cu diferite funcții și responsabilități care lucrau la IRAv, a venit un tânăr inginer care mi-a spus direct: domnule, mie nu îmi place corul! Cu forța nu mă puteți ține! Sigur că da! Așa este, i-am răspuns. Dar am sesizat că avea o voce extraordinară, de bas. Asta se întâmpla după ce corul era format și căutam voci speciale, după timbru. Mergeam prin secții și vorbeam cu oamenii. După timbru îmi dădeam seama.
A vorbi nu înseamnă a turui recitativ pe același sunet, ci înseamnă intonație. Atunci mi-am dat seama de vocea lui, foarte bună! L-am rugat să rămână 2-3 săptămâni, să facă efortul ăsta pentru mine. Mi-a spus că au mai fost și alții înainte și au încercat. Mi-a dat și nume. N-au reușit să facă ceva. Ai să reușești dumneata? Eram tânăr. Nu prea arătam încredere la 26 de ani. I-am zis că trebuie să încercăm. L-am rugat și… a venit la repetiții. A rămas în cor. După 2 ani, când ne întorceam de la unul din concursurile interjudețene, a venit la mine. Nu mai știu de la care concurs veneam. De la Pitești? De la Suceava? De la Iași? De la Târgu Mureș? Erau multe! Vă mai amintiți de mine? Cum să nu-mi aduc!
Aflați că înainte de a veni aici, când auzeam la radio cântând cor, închideam radioul. Acum, dacă cineva vorbește în timp ce cântă corul, ies afară! Cred că asta a fost una din marile mele reușite profesionale. De a câștiga valori, oameni, prin cântec.”
Corul de la IRAv a fost una dintre cele mai bune formații corale muncitorești din țară. „Am ajuns să punem în scenă Simfonia a 9-a de Beethoven. N-am reușit s-o finalizăm pentru că a venit Revoluția și totul s-a terminat. După 1991, primii care au fost dați afară au fost coriștii.” Va urma!
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
