Corneliu Costinescu povestește din culisele fotbalului băcăuan dinainte de 1989 / Fotbal pe blat

A slujit fotbalul timp de 40 de ani. A fost mai întâi antrenor al Științei Bacău în perioada 1969-1970. După ce a abandonat meseria de antrenor, a fost instalat președinte la Sport Club Bacău, din 1974 și până în 1980. Din 1980 și până în această toamnă a ocupat diferite funcții. În paralel cu funcția de președinte al Asociației Județene de Fotbal Bacău, a fost membru în Comitetul Executiv al FRF, vicepreședinte al FRF și președinte al Comisiei Fair-Play din cadrul FRF. S-a retras în această toamnă din fotbal, după ce și-a sacrificat mai toată viața pentru fotbal. E vorba de Corneliu Costinescu, omul care a acceptat să vorbească despre bogata sa carieră fotbalistică. Îmbrăcat la patru ace, ca întotdeauna, Corneliu Costinescu s-a hotărât să povestească despre fotbalul băcăuan, dar și cel românesc. În minte îi vin foarte multe amintiri, care mai de care mai deocheate, însă se oprește doar la cele care crede că sunt cele mai interesante. Pe când antrena Știința Bacău, echipa aflându-se în Divizia C, Costinescu își amintește de un episod petrecut la Ciurea (Iași): „În lupta pentru promovare cu Foresta Fălticeni, am mers să jucăm un meci la Ciurea. Înainte de joc, l-am zărit în preajma arbitrilor pe unul de la Fălticeni, care avea în mână o geantă cu bani pentru arbitri. Vroiau să ne contreze pe noi. N-am stat prea mult pe gânduri și l-am aruncat pe respectivul în lanul de porumb”. Și în campionatul regional, înainte ca Știința să promoveze în C, a avut parte de surprize care i-au uimit pe adversari. „În primul an după ce am promovat, am jucat acasă cu Celuloza P. Neamț și am făcut meci egal. A urmat apoi un joc la Dărmănești, echipă cotată foarte bine în acea perioadă. Pe drum, ni s-a stricat microbuzul și i-am rugat pe cei de la Dărmănești să ne aștepte. Crezându-ne victime sigure, știută fiind valoarea celor de la Dărmănești, aceștia ne-au așteptat cu brațele deschise. Noi am ajuns la stadion cu două mașini și i-am bătut cu 1-0, cu un gol marcat de Margașoiu de la 30 metri. După meci, am aflat că oficialii și antrenorii s-au certat între ei din pricina faptului că ne-au așteptat”, a povestit Costinescu. Primul meci cu iz de blat pentru antrenorul Corneliu Costinescu s-a consumat la barajul de promovare în Divizia B. Alături de Știința Bacău, la acest baraj participau echipe care au retrogradat din B în C. „Le-am jucat în București, în Regie. Nimeni nu ne dădea nicio șansă. În primul meci, am învins Medgidia cu 1-0, în timp ce Târgoviște și Plopeniul au terminat la egalitate. În al doilea joc, am trecut și de Plopeni cu 1-0 și eram deja promovați în Divizia B. Jucam ultimul meci cu cei din Târgoviște, care aveau nevoie de victorie pentru a rămâne în B. Băieții au chefuit serios cu o seară înainte de meci și au pierdut jocul cu Târgoviște. Cred că au vrut să piardă acel meci”, spune Costinescu.

Chitaru o trăgea la măsea

Când a fost președinte la SC Bacău, în octombrie 1975, lui Corneliu Costinescu i s-a fixat drept obiectiv promovarea în Divizia A. Antrenor era regretatul Mircea Nedelcu. În acel an, s-a întinerit lotul. Printre tinerii fotbaliști se afla și Chitaru. „În 1975 trebuia să plecăm la un turneu în RDG. Plecarea spre București era prevăzută într-o duminică, iar în ziua următoare urma să decolăm spre Berlin. În dimineața zilei de duminică, Chitaru a venit la stadion rău. Când l-a văzut, antrenorul de pe atunci, Nicu Vătăfu, i-a tras acestuia un șut în fund și l-a trimis acasă. Echipa a plecat spre Capitală fără Chitaru, care a rămas acasă. Imediat după ce a plecat echipa, am trimis să-l caute pe Chitaru. Într-un târziu, l-am găsit într-o bodegă de prin oraș și l-am trimis cu primul tren la București. Seara ar fi trebuit să ajungă în Capitală, dar n-a mai ajuns. L-am sunat pe Nicu Vătăfu, care mi-a spus că n-a ajuns. Am intrat în panică, am mai stat o zi, după care m-am dus la Miliție. Nu era de găsit. După vreo trei zile, l-am sunat pe Aristică Ghiță la Focșani. , a spus Ghiță. Trei zile a tot chefuit Chitaru al meu și n-a mai mers în turneu în RDG. La fel am pățit-o și cu portarul Narcis Coman, atunci când trebuia să plecăm la Belgrad să jucăm cu OFK. Cum îi plăceau restaurantele, Narcis a uitat să mai vină la gară, deși vorbisem cu el în acea dimineață. S-a oprit la o bodegă și nu s-a mai dus. Am plecat la Belgrad cu un singur portar, Stoica, care a făcut meciul vieții atunci”, își amintește Corneliu Costinescu.

A mutat Știința la Onești

Puțini sunt aceia care au cunoscut cu adevărat rivalitatea dintre Știința și Dinamo Bacău. Corneliu Costinescu s-a aflat în miezul problemei și a știut mai tot timpul ce rivalitate exista între cele două formații băcăuane. „Erau oameni din conducerea Științei Bacău care se ocupau doar de meciurile lui Dinamo. Căutau fel de fel de soluții ca Dinamo să piardă meciurile. Lumea din Bacău nu știa despre acest lucru, dar nici cei din tabăra lui Dinamo. Oamenii de la partid și directorii de întreprinderi din Bacău se ocupau să-i lucreze pe Dinamo. Când am fost investit președinte la Dinamo (viitoarea SC Bacău), am cerut ca Știința, echipa la care fusesem antrenor, să fie mutată în Onești. Îmi amintesc cum mai toți au rămas stupefiați de dorința mea, pe care mi-au respectat-o. Nu le-am spus motivul. Cred că același lucru se întâmplă și azi la Cluj, Craiova și Ploiești, orașe cu mai multe echipe”, a spus Costinescu.

3-0 cu Dinamo

• Cât ați fost conducător, ați făcut blaturi?
• Blaturi au fost, sunt și vor mai fi. Ca și conducător, n-am ieșit niciodată în fața jucătorilor să le spun să stea. Când au fost, am chemat la mine antrenorul, care le-a comunicat mai departe jucătorilor. Cu Dinamo am făcut marea majoritate a blaturilor. Mai târziu, am făcut-o și cu Victoria București, însă niciodată n-am stat în fața Stelei. Dinamo ne ajuta foarte mult cu jucători tineri și eram nevoiți să-i ajutăm.
• Tot timpul am stat „în fața lui Dinamo”?
• Nu. În 1979, când ne aflam la retrogradare, iar Dinamo se bătea pentru titlu, le-am tras-o rău de tot. Ne-au tratat de sus, au venit și cu arbitrul lor, buzoianul Cristi Teodorescu, însă au avut parte de o surpriză la final. Chiar i-am spus arbitrului: „Ai grijă ce știi, numai să nu-ți pui tribunele în cap”. I-am bătut cu 3-0 și au pierdut titlul de campioni în acel an. Costel Solomon a jucat senzațional. După meci, unul din șefii lor m-a acuzat că am umblat la unii jucători. Ori eu nu eram nebun să fac acest lucru tocmai la echipa Miliției. În niciun caz. Așa a fost să fie.
• Conducerea de partid, la acea vreme, nu v-a impus să trucati vreun joc?
• Ba da. M-au chemat la partid înaintea unui joc cu Corvinul, echipă care era antrenată pe atunci de Mircea Lucescu, și mi s-a cerut să le dăm jocul. Eu am făcut exact pe dos. M-am dus la echipă, în cantonament la Hemeiuși, și le-am spus jucătorilor să joace pe viață și pe moarte acest meci. I-am bătut cu 2-1 și i-am retrogradat. Știu că au fost și ceva jucători de la noi care au jucat mai slab, însă au jucat ceilalți și pentru ei.

Salam de Sibiu și curcani pentru arbitri

• Bani la arbitri ați dat?
• Bani, niciodată. În schimb, le-am dat „atenții”, adică salam de Sibiu, care se găsea în acea perioadă doar la Bacău și Sibiu. Mai apoi, am trecut la vestiții curcani de Bacău. Niciodată n-am cerut la vreun arbitru să mă ajute pe față contracost. Am avut relații de prietenie cu toți arbitrii. Am și fost ajutat. Au fost și meciuri, în special în deplasare, când unii dintre arbitri îmi spuneau că „am o obligație față de gazde”. Și-i înțelegeam pentru faptul că aveau curajul să mi-o spună în față.

Fotbalul românesc este în cădere?

• Fotbalului românesc îi lipsesc valorile. Sunt prea puține valori acum, în comparație cu alte generații. Erau mai mulți jucători tehnici înainte, jocul era parcă mai simplu. Cred însă că această perioadă mai puțin fastă a fotbalului românesc își are originile la meciul de baraj cu Slovenia. Dacă i-am fi bătut atunci și ne-am fi calificat, alta ar fi fost soarta fotbalului românesc. E ca și cum am retrograda din A în B și ne-ar fi greu să revenim în prima divizie.

„Sandu rămâne președinte”

• Mai sunt doar câteva zile până la alegerile FRF. Cine credeți că va ieși președinte?
• Va ieși cu siguranță Mircea Sandu. Este foarte bine că Ionuț Lupescu a acceptat să vină în tabăra lui. Sunt sigur că Ionuț va fi viitorul președinte după ce Mircea își va încheia activitatea.
• Gică Popescu?
• Gică este încă prea crud. Ar fi trebuit să stea pe lângă Mircea Sandu să învețe și apoi să aspire la această funcție. Apoi, toată lumea știe că este sub influența fraților Becali.
• Sunteți un om care ați călătorit mult. Ce țară v-a impresionat?
• Mi-a plăcut foarte mult Finlanda, în mod special ca nivel de civilizație. Apoi, Portugalia, o țară frumoasă, cu niște oameni prietenoși.
• Ce veți face în continuare?
• Pentru ediția 2006-2007, am încă în responsabilitate naționala de amatori a României, pe care am reușit în acest an să o calific la turneul final ce a avut loc în Polonia. Apoi, voi preda președinția Comisiei de Fair-Play din cadrul FRF și pe cea a Comisiei Relații Statutare cu AJF-urile. Dacă voi fi solicitat de vreun club, voi răspunde cu plăcere. Însă, vreau să aloc mai mult timp familiei, pe care am neglijat-o în ultimii 15 ani.
  Scris de Cristi Sava