Spirit competitiv și liber, profesorul-coregraf Robert Costrovanu este iubit și respectat deopotrivă, de copii și părinți, de colegi și public, de prieteni și concurenți, fiind omul care pune deasupra tuturor acțiunilor sale, Performanța.
Profesionist până la sacrificiu, este remarcat și felicitat de mari personalități din țară și de peste hotare, pentru rezultatele sale în domeniul dansului tradițional. Are 41 ani și este absolvent al Academiei de muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, specializarea Artele spectacolului muzical-coregrafic.
La sărbătorirea a 25 ani de activitate și a 16 ani de activitate artistică împreună cu Ansamblul folcloric „Ca La Noi” din Bacău și asociația culturală cu același nume, al cărui membru fondator este, împreună cu familia sa, îl găsim pe Robert Costrovanu la Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău, instruind studenții (pentru prima dată în municipiul Bacău, după ’89), în tainele și arta dansului tradițional, la invitația conducerii acestei instituții, dar și la Școala Populară de Arte și Meserii din orașul nostru, unde pregătește peste 150 elevi.
De unde această pasiune pentru tradiții și de când ai învățat să dansezi?
Dragostea mea pentru sat și tradiții, vine din copilărie, că atunci se pun bazele de caracter și se trasează liniile principale în viața fiecăruia. În vacanțe, mergând la bunicii mei de la țară, în satul Popești, aproape de Iași, am deprins dragostea pentru folclor de la bunicul meu și dragostea pentru competiție, de la verii mei mai mari, cu care mă luam la întrecere la jocurile cu mingea și în special la întrecerile de cai. Eram capabil să fac orice sarcină mi se dădea, dacă la sfârșit aveam voie să plec cu calul pe izlaz și să fac întreceri cu băieții.
Cât despre dans, cred că face parte din ființa mea pur și simplu, m-am îndrăgostit de dans din prima zi când am pășit la Casa de Cultură din Bacău, unde am însoțit niște prieteni, care m-au chemat să ne înscriem într-un ansamblu folcloric. Mi-am dat tot interesul să învăț cât mai repede și mai bine pașii de dans, de cele mai multe ori stând peste program, cu alte grupe. În acea perioadă Casa de Cultură din Bacău colabora cu diverse personalități din domeniul dansului și așa m-am înscris și la grupele de dans sportiv, unde am lucrat insclusiv cu antrenori ruși. Profesorul și mentorul meu la dans popular, este regretatul Teodor Druică, coregraf la Ansamblul „Plaiurile Bistriței” din Bacău.
Cu ce ansambluri ai colaborat în timp și dacă ne poți enumera câteva performanțe ale acestora, sub semnătura ta coregrafică?
Ansamblul folcloric reprezentativ pentru mine este Ansamblul „Ca La Noi”, la formarea căruia am contribuit încă de la înființare (25 martie 2003), alături de ceilalți membri fondatori- prieteni ai mei, la inițiativa doamnei Camelia Roșu. În 16 ani de activitate s-au schimbat mai multe generații de dansatori, cu care am abordat dansuri tradiționale din multe zone ale țării (Mărginimea Sibiului, Năsăud, Oltenia, Oaș, Muntenia, Moldova și Bucovina, Banat), prioritare fiind totuși dansurile din ținutul Bacăului, în diversitatea lui, așa cum este și firesc.
Avem costume autentice, lucrate de meșteri populari, procurate din sponsorizări și din contribuții proprii și ne-am format un repertoriu propriu, în colaborare cu diverși specialiști, muzicieni importanți, cum ar fi etnomuzicologul George Sîrbu, dirijorul Ioan Cobâlă, dirijorul Cristian Năstase sau violonistul Serioja Mihai, dar și cu maeștri-coregrafi talentați Marin Barbu, Pere Șușu, Vasile Stoia, Ionel Petrișor, regretatul Friedrich Schwartz și alții.
Împreună cu Ansamblul „Ca La Noi” am urcat pe cele mai înalte scene, de la Festivalul Mamaia sau Callatis, de pe litoralul românesc, până la festivaluri din Dubai și Abhu Dhabi, Irlanda, Polonia sau Cipru. La fel de importante sunt și celelalte ansambluri cu care am colaborat sau încă mai colaborez și amintesc aici în primul rând Ansamblul „Mugurașii” din Agăș, coordonat de d-na Ecaterina Rață, cu care am câștigat nenumărate premii naționale și internaționale (Macedonia, Grecia, Bulgaria).
De asemenea, mai amintesc aici: Ansamblul „Sărățelul” din Sărata, Ansamblul „Mugurașii” din Săucești, Ansamblul „Ecoul din Vale”- Valea Mare, Ansamblul „Șerpoaica” din Gioseni, Ans. “Plaiuri Băcăuane”- al Cercului Militar Bacău, Ansamblul „Gospodării de pe Valea Asăului”, Ansamblul „Cununa Muntelui” din Comănești, Ansamblul „Măgurelul” din Măgura, „Meleaguri Letene” din Letea Veche, „Românașii” din Goșmani și, cel mai nou proiect, de importanță majoră pentru băcăuani, Ansamblul „Pasteluri Bacăuane”, al Universității „Vasile Alecsandri” din Bacău.
Ce proiecte de viitor ai și ce crezi că ar mai fi de făcut în acest domeniu, la noi în Bacău sau chiar la nivel național?
Noi ne antrenăm și ne întâlnim la repetiții după programul obișnuit. Așteptăm noi membri în echipă și pregătim participarea la festivaluri de folclor național și internațional. De asemenea, îmi doresc să organizăm în parteneriat cu Asociația Culturală „Ca La Noi” o serie de seminarii coregrafice, lucrări deschise publicului care își manifestă interesul pentru dansul tradițional românesc, cu participarea și interacțiunea a cât mai multor profesori coregrafi cu metode pedagogice și de instruire diverse, din toată țara, și, de ce nu, și de peste hotare.
Îndemn pe toți băcăuanii să-și procure costume naționale și să le poarte ori de către ori au ocazia, dar numai la zile festive și cu noblețe, ca să nu-l banalizăm. Nu știu dacă ați observant, dar atunci când ești îmbrăcat în costum național, te simți puternic și curajos, vezi dincolo de linia orizontului și nu te mai împiedici de mărunțișuri nesemnificative, care îți îngreunează mersul sau îți îndoaie coloana vertebrală. Ești un om liber, cu o identitate strămoșească nobilă și ai o misiune istorică precisă.
Ca și proiecte naționale, cred că ar trebui introduse ore de folclor în școlile gimnaziale, ore de tradiții strămoșești, de joc tradițional, de meșteșuguri sau măcar generalități despre acestea. Toți copiii trebuie să crească și să fie educați în spiritul tradițiilor noastre românești pentru a deține o bază de date fundamentală de cunoștințe, ca o igienă personală în privința spiritului național românesc. De asemenea, am observant că alte state în care am mai fost plecați cu ansamblul la felstivaluri, cum ar fi Grecia, Turcia, Serbia și altele, acordă o atenție foarte mare cultivării gustului pentru tradiții, implementând numeroase proiecte în acest scop, rezultatul fiind formarea opiniei publice în spirit național, în dragoste de neam și țara. Noi aici încă mai avem mult de lucru în acest sens.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.