Copilărie, Singurătate, Prietenie

Trăim un timp în care ne cucerește mai mult sacrul. Profanul și sacrul, dacă-l ascultăm pe Mircea Eliade, nu sunt două lumi diferite, ci ,,două moduri de a fi în lume”. Dacă urmărim discursul lui Clifford A. Pickover („Banda lui Möbius”, București, Editura Humanitas, 2007), sacrul și profanul ar putea reprezenta cele două fețe ale benzii lui Möbius. Banda lui Möbius? Luați, ni se spune, o fâșie de hârtie și, după ce o răsuciți o dată, lipiți capetele unul de altul. Când începeți să cercetați proprietățile obiectului obținut, descoperiți că, deși fâșia inițială are două suprafețe, cea rezultată are una singura… Pe această bandă, sacrul și profanul s-ar împleti la nesfârşit. Oricât ai încerca să le separi, nu va fi posibil… Ca în viață…
Mi s-a solicitat de multe ori, ca și dumneavoastră, să recomand o carte pentru a fi citită. Dacă nu-l cunoști pe solicitant este destul de dificil să-i recomanzi ceva, chiar dacă-ți sugerează care sunt preferințele sale. În cele mai multe situații am onorat solicitarea recomandând o carte care culege aplauzele tuturor: „Micul prinț” (București, Editura RAO, 1998), capodopera lui Antoine de Saint-Exupéry, cea dedicată lui „Léon Werth pe când era băiețel”. Autorul își motivează dedicația, precizând că acest om „suferă de foame și frig. Are nevoie de mângâiere”. „Micul prinț” este o carte pe care o recomand și acum, în aceste zile în care, cum spuneam, sacrul ni se lipește, cred, și mai mult de suflet. Este un fel de Biblie despre Copilărie, Singurătate, Prietenie… Aflăm din ea ceea ce nu găsim în multe tratate metafizice sau de psihologie. Aflăm (și) despre… Cunoașterea profundă: „Limpede nu vezi decât cu inima. Miezul lucrurilor nu poate fi văzut cu ochii”. Măreția Copilului: „Oamenii mari nu pricep niciodată nimic şi este obositor pentru copii să le dea întruna explicaţii”. Prietenie: „Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim. Iar oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri de gata de la neguţători. Cum însă nu există neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni”. Viață: „Orice viaţă este un miracol”. Responsabilitate: „Oamenii au dat uitării adevărul acesta. Tu însă nu trebuie să-l uiţi. Devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit. Tu eşti răspunzător pentru floarea ta”. Autocunoaștere: „Omul se descoperă pe el însuşi când se măsoară cu obstacolul”. Leac: „Eşecurile îi întăresc pe cei puternici”. Înțelepciune: „A te judeca pe tine însuţi este mult mai greu decât a-i judeca pe alţii. Dacă ajungi să te judeci cum trebuie, înseamnă că eşti într-adevăr un om înţelept”. Sensul sacrificiului: „Accepţi să mori doar pentru ceea ce te face să trăieşti”. Esență: „Oamenilor mari le plac numerele. Când le vorbiţi de un nou prieten, nu vă întreabă niciodată ceea ce este cu adevărat important. Nu vă întreabă niciodată: «Cum sună vocea lui? Ce jocuri îi plac? Colecţionează fluturi?» Ei vă întreabă: «Câţi ani are? Câţi fraţi are? Cât cântăreşte? Cât câştigă tatăl său?» Numai atunci ei vor crede că l-au cunoscut”… Și despre multe altele (foarte importante) putem afla din „Micul prinț”…
Ion Fercu