Copiii pot schimba lumea

„Cine-l vede pe copil cum creste? Nimeni! Numai cei ce vin din alta parte spun: «Vai, ce-a crescut!» Dar nici mama nici tata nu l-au vazut cum creste. El a devenit, in timp. Si in fiecare clipa a fost ceea ce urma sa fie.” Va mai amintiti aceste vorbe scrise de Antoine de Saint-Exupery? Dar, intrebam noi, cine-l vede pe copil cum schimba lumea?… Sau cui ii vine a crede ca ei, copiii, chiar pot schimba lumea aceasta pe care noi, maturii, am ticalosit-o rau de tot?…
Nojoud Ali (foto dreapta), din Yemen, cea mai tânara divortata din lume, este unul dintre copiii care au dat tonul schimbarii. Fortata de parinti sa se casatoreasca la 10 ani, agresata cotidian de sotul legitim, a reusit sa fuga si a avut curajul sa mearga singura la tribunal. A gasit un avocat cu suflet si fara teama, si, caz fara precedent in tara, a obtinut divortul. Editura Pandoram (2010) publica aceasta tulburatoare poveste co-semnata de jurnalista Delphine Minoui. Pe 10 noiembrie 2008, cea mai tânara divortata a lumii a primit, la New York, Premiul „Femeia anului”, decernat de revista americana Glamour. A impartit aceasta neasteptata consacrare cu vedeta de cinema Nicole Kidman, cu secretarul de stat american Condoleezza Rice si cu senatoarea Hilary Clinton. S-a scris despre ea in New York Times, Los Angeles Times si in revista Times. Micuta yemenita Nojoud a subminat admirabil arhaismul si habotnicia traditiilor din tara ei.
Dar de Iqbal Masih, micutul pakistanez vândut ca sclav, la patru ani, va mai amintiti? La 10 ani, a reusit sa se elibereze si sa se alature Frontului de Eliberare a Pakistanului. Iqbal a eliberat din sclavie 3 000 de copii. A fost asasinat in 1995, de catre membrii unui cunoscut clan mafiot. In 1994, Iqbal a primit din partea Reebok Premiul pentru Drepturile Omului. Un alt copil, Om Prakash Gurjar, a fost separat de parinti pentru a lucra in agricultura, ca sclav, la vârsta de cinci ani. Dupa ce a fost salvat de activistii Bachpan Bachao Andolan, Om a militat pentru educatie libera in Rajastan. A ajutat la construirea unei retele Child friendly villages, amplasamente unde drepturile copiilor sunt respectate, iar munca fortata este strict interzisa. A luptat pentru emiterea certificatelor de nastere, stopând astfel orice efort de a incuraja sclavia. In 1993, Om a primit Premiul Nobel pentru Pace. Xolani Nkosi, nascut la est de Johannesburg (Africa de Sud), in 1989, a fost diagnostigat cu virusul HIV, inca de la nastere. In 1997, o scoala primara din Johannesburg a refuzat sa-l accepte din cauza starii sale de sanatate. Incidentul a facut vâlva. Invitat la Conferinta Internationala despre SIDA, unde a vorbit despre toleranta fata de purtatorii de HIV, Nkosi a incheiat discursul cu urmatoarele cuvinte: „Toti suntem egali, cu drepturi egale. Acceptati-ne, suntem normali. Avem mâini. Avem picioare. Putem merge, vorbi, avem aceleasi nevoi ca si restul oamenilor – nu va fie teama de noi – suntem la fel!” A devenit un aparator al celor purtatori de HIV, subiect de carte, prieten al lui Nelson Mandela, un reper al schimbarii mentalitatilor.
In România, zeci de mii de copii (80.000, conform statisticilor oficiale), parasiti pur si simplu de parintii nevoiti sa caute de lucru in strainatate, au devenit sclavi ai singuratatii. Noi, cei care le gestionam firava fiintare, nu miscam nici macar un singur gând legislativ pentru a rezolva aceasta grava problema. Poate ca, intr-o zi, un copil va reusi cumva sa arunce in depozitul de gunoi al istoriei aceasta drama. De-o buna vreme, scârbit de modul in care politicienii guverneaza lumea, visez la un timp in care guvernarea va fi asigurata de catre copii. Nu stiu care vor fi urmarile, dar mai rau decât acum nu are cum fi.