Câti dintre bacauanii care si-au facut curaj sa plece in Italia sau in Marea Britanie, la munca, pentru a scapa de saracie, si-au inchipuit ca, ajunsi acolo, intre straini, le vor fi luati copiii? Nici unul, probabil. Si totusi se intâmpla.
O mica cearta intre adulti, un scâncet de copil in toiul noptii, o bere in plus, la un gratar, urmata de o disputa privind cheltuielile declanseaza interventia serviciilor sociale straine. Copiii sunt preluati imediat si plasati la un asistent maternal. Slabe sanse, dupa aceea, ca parintii sa-i mai recupereze. Spre deosebire de România, unde legislatia urmareste evitarea separarii copilului de parinti, in strainatate primul pas e preluarea copilului, iar pasul doi, trecerea lui pe lista de adoptii. Urmeaza procesul.
Tribunalul pentru Minori anunta Consulatul României, acesta notifica Ministerul Muncii, care, la rândul lui, notifica Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC) ca mama trebuie sa se prezinte la audieri. Iar asta dureaza. Cel mai adesea, femeia nu mai are timpul necesar, dar nici resursele financiare pentru a ajunge in ziua si la ora respectiva. Cazul se judeca in lipsa si se considera ca mama nu e interesata de soarta minorului, asadar acesta e adoptabil. Majoritatea copiilor ajung in grija unui asistent maternal din tara respectiva. In centrele sociale ajung doar copiii mai mari, de 13 – 17 ani, care savârsesc infractiuni si care sunt trimisi in tara si preluati de DGASPC de la aeroport. „Foarte rar, copiii care ajung in sistemul de asistenta sociala, respectiv intr-un centru maternal sau la un asistent maternal, se reintorc in România si sunt reintegrati in familie”, afirma psihologul Delia Colac, sef serviciu in cadrul DGASPC Bacau.
S-au luptat cu judecatorii din Marea Britanie
Doi frati, Andreea, 3 ani, si Bogdan, 2 ani, au fost plasati la doi asistenti maternali diferiti din Marea Britanie si trecuti pe lista de adoptie, din cauza neintelegerilor dintre parinti. Cristina, mama micutilor, a cerut sprijinul familiei sale, aflata in Bacau, si a reusit, dupa sapte luni de audieri, sa obtina repatrierea si reintegrarea copiilor in familia naturala.
„A fost foarte dificil. Bunica nu stia engleza, nu i s-a asigurat un translator, s-au facut presiuni asupra ei, a fost un adevarat razboi psihologic”, arata specialistul care s-a ocupat de caz. Noroc ca bunicii materni aveau o situatie materiala buna si au reusit sa plateasca o chirie de 2.000 de lire, timp de 6 luni, cât a durat procesul din Marea Britanie.
Lupta cu autoritatile britanice a fost crâncena, dar a fost câstigata. Acest caz e o exceptie. Nu trebuie criticata doar legislatia din strainatate, foarte permisiva in privinta adoptiilor. Si legislatia româneasca are lacune: „Statul român se ocupa doar de copiii aflati neinsotiti pe teritoriul altui stat. Noi intervenim, insa, si la solicitarea familiilor care nu reusesc sa-si recupereze copiii si le ajutam”, declara Marian Vatamanescu, purtator de cuvânt al DGASPC. Din pacate, nu prea exista pârghii. O alta carenta e numarul mare de institutii si de etape care trebuie parcurse in astfel de cazuri. „Sunt situatii de urgenta, care reclama interventia imediata in sprijinul copiilor si al familiei. Ar trebui ca ambasadele si consulatele sa infiinteze un tel verde pentru copii”, apreciaza Delia Colac.
„N-am inteles ca semnez pentru adoptie!”
Minorii români ajung „prizonieri” ai serviciilor sociale straine in doua cazuri: când apar probleme in familie, situatie la care deja ne-am referit, si atunci când parintii ii incredinteaza cu procura unor straini care reprezinta congregatii sau fundatii care se implica in activitati sociale. „Persoana respectiva spune ca doreste sa ajute familia, preia copiii cu acordul parintilor, pe baza de procura, si ii duce in vacanta in strainatate, numai ca minorii nu se mai intorc”, afirma asistentii sociali. DGASPC Bacau este contactata fie de autoritati din cauza ca procura a expirat si minorii stau ilegal in Italia, neinsotiti, fie de familie, care cere ajutor. „Noi dam acordul de repatriere, dar copiii nu mai ajung in România. Avem un caz in care, din cinci frati, doi au fost deja infiati, iar trei sunt acolo, in sistemul de asistenta sociala, si nu mai stim nimic despre ei. Pentru cei doi, mama si-a dat acordul pentru adoptie la Tribunal, dar sustine ca nu a inteles ce semneaza”, explica Delia Colac. Alte doua fetite gemene, Stefana si Ana-Maria, au plecat in Italia când aveau opt ani, fiind incredintate de mama, cu procura, unei doamne care lucra pentru o organizatie. Procura a expirat si mama le cere inapoi, insa italianca vrea sa le adopte. Fetitele se afla in plasament la o angajata a serviciilor sociale din Torino, asta formal, caci in realitate sunt crescute in casa italiencei care le-a luat din Bacau.
Bebelus luat direct din Maternitate
Un alt copil pe care familia nu reuseste sa-l recupereze este Ionut M., nascut in Marea Britanie in februarie 2015. Bebelusul a fost preluat din Maternitate de serviciile sociale sub motivul ca parintii sunt consumatori de droguri, insa acestia neaga acuzatia. Oana, mama lui Ionut, vrea cu disperare sa-si recapete copilul, dar nu reuseste. I se permite sa-l viziteze de doua ori pe saptamâna, dar nu-i este dat acasa din cauza ca nu are o locuinta adecvata. Bunica baietelului traieste in Moinesti si are conditii foarte bune de locuit, „e dispusa si pregatita sa-l creasca”, dar nu-l poate obtine. Oana e sigura sa fiica, iar Ionut, singurul sau nepot. Specific Marii Britanii e ca parintii sunt foarte usor decazuti din drepturi pe motive de neglijare/abuzare a copiilor, iar Italiei, ca minorii sunt imediat scosi din familie. Fenomenul ii ingrijoreaza pe asistentii sociali, mai ales ca ia amploare: „Creste numarul copiilor care intra in atentia serviciilor sociale straine si al celor care nu sunt repatriati. La copiii de vârsta mica, numarul cazurilor e foarte mare!” Intrebarea care se naste spontan este de ce copiii mai mari, care savârsesc infractiuni, sunt trimisi acasa cu avionul fara niciun fel de impediment, iar cei mici nu sunt redati familei, desi se lupta si parintii, si DGASPC sa-i reintegreze?
Un singur copil s-a intors in familie
In acest an, din 23 de cazuri, 20 au intrat in atentia DGASPC Bacau, institutia facând demersuri pentru repatrierea minorilor. Doar un singur copil s-a intors in tara: „Noi am facut anchete sociale la domiciliul familiei si in familia largita – bunici, matusi, unchi, veri etc -, am dat acordul de repatriere si am intocmit planul de reintegrare in familie sau la un asistent maternal din reteaua DGASPC. Din cei 20, unul singur a fost repatriat”, declara Marian Vatamanescu. 19 copii bacauani se afla, la ora asta, in sistemul de asistenta sociala al altor state.
Sfaturi pentru „stranierii” care isi scot copiii din tara
Asistentii sociali ii sfatuiesc pe bacauanii care vor sa-si ia copiii cu ei, in strainatate, sa se informeze foarte bine cu privire la legislatia statului respectiv. De asemenea, sa fie foarte atenti in privinta supravegherii si ingrijirii copilului. Celor care semneaza procuri li se recomanda sa fie atenti la continutul documentului si la profilul organizatiei/persoanei careia ii incredinteaza copilul. Mai trebuie sa stie ca, ajunsi pe teritoriul altui stat, daca gresesc raspund in fata legilor acelui stat si risca sa-si piarda copilul. Daca se afla intr-o situatie dificila, sa nu amâne, sa ceara imediat sprijinul consulatului.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
