Evanghelia duminicii a XXXI-a de peste an ne prezintă întâlnirea lui Isus cu vameşul Zaheu. Pentru a fi înţeles cum se cuvine, acest episod trebuie citit pe fondul parabolei bogatului nemilostiv şi a întâlnirii lui Isus cu tânărul bogat. Prin această expunere, evanghelistul Luca a înţeles să ofere perspectiva lui Isus cu privire la bogăţie.
Bogăţiile sunt nedrepte atunci când sunt acaparate prin exploatarea celor slabi şi lipsiţi de apărare, spre a fi folosite pentru propria îndestulare. Însă încetează de a mai fi nedrepte atunci când sunt rodul propriei osteneli, al unei munci oneste, şi mai ales dacă din acestea se rezervă o parte săracilor, pentru că în felul acesta omul bogat îl imită pe Dumnezeu.
Zaheu oferă jumătate din bunurile sale săracilor; cu alte cuvinte, Zaheu rămâne tot bogat. Meseria lui de şef al vameşilor din bogata cetate a Ierihonului îi oferea ocazia de a rămâne tot înstărit chiar şi după acea drastică reducere a averii sale. Însă tocmai aici se află cea mai importantă învăţătură care rectifică o impresie falsă: nu bogăţia în sine o osândeşte Isus, ci folosirea ei nedreaptă. În această privinţă, Zaheu ne este cea mai bună dovadă că Dumnezeu poate face şi o minune, convertindu-l şi mântuindu-l pe omul bogat, fără a-l reduce la starea de sărăcie. Desigur, Isus nu i-a linguşit niciodată pe cei bogaţi şi nu a căutat favoarea vreunuia dintre ei. Însă cu totul altfel se poartă acum cu Zaheu. Acesta, mai înainte de a auzi cuvintele lui Isus: „Astăzi a intrat mântuirea în această casă”, luase deja hotărârea de a oferi jumătate din averea sa, pentru a repara toate nedreptăţile, restituind totul împătrit.
Dacă ne gândim bine, aceasta îi cere omului bogat un curaj pe măsura jertfei, dacă nu chiar mai mare decât acela de a se debarasa de toate şi de a trăi fără nici o responsabilitate. În felul acesta, episodul cu Zaheu apare ca un model al unei convertiri evanghelice: el se întoarce la Dumnezeu convertindu-şi fraţii. Aşadar, se confirmă şi în acest domeniu al bogăţiei originalitatea lui Dumnezeu: el are întotdeauna şi oricând la îndemână soluţionări diverse şi noi pentru fiecare om şi pentru fiecare caz aparte. Noi suntem cei care schematizăm şi împărţim lumea în două, însă Dumnezeu nu schematizează nimic, ci inventează posibilităţi şi moduri de mântuire tot mai adecvate. Nouă nu ne rămâne decât să ne acomodăm cu stilul lui de a lucra, pentru că, dacă nu ne vom obişnui cu acesta, cu toţii riscăm să devenim nişte farisei.
Din textul Evangheliei reiese pentru cei bogaţi o speranţă, dar în acelaşi timp şi o chemare. Pot fi adevăraţi ucenici ai lui Isus chiar şi bogaţii, numai dacă vor. Însă, în cazul acesta, trebuie să-şi schimbe radical atitudinea şi părerea cu privire la propriile bogăţii. Nimeni nu spune că unica manieră spre a-şi legitima atitudinea cu privire la bogăţiile pe care le posedă ar fi aceea de a vinde totul şi a împărţi săracilor. Astăzi ar putea exista o soluţionare mai bună şi tot atât de conformă Evangheliei, folosind bunurile materiale cu simţul responsabilităţii şi al dreptăţii sociale. Dincolo de aceste exigenţe, rămâne obligaţia de a contribui la opere şi activităţi sociale sigure şi oneste.
Pr. Emanuel Imbrea, vicar la Parohia Romano-Catolică „Sf. Nicolae” Bacău
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
