Arhimandritul Avraam al Lavrei Pecerska a făcut apel la mitropolitul Epifaniy să-l accepte în noua Biserica Ortodoxă schismatică din Ucraina. Mitropolitul Kievului i-a acceptat cererea și la numit Stareț al Mănăstirii , ne informa pe 30 martie oficiosul online al noii biserici https://orthodoxtimes.com/archimandrite-abraham-of-the-pechersk-lavra-joined-the-autocephalous-church-of-ukraine-was-appointed-new-abbot-of-the-monastery/ . Proaspătul stareț urmează să păstorească o turmă din care nu mai face parte; el a cerut frăției mănăstirii să nu abandoneze Lavra Kievului. Dincolo de războiul pe care Rusia îl duce cu Ucraina, Ucraina are propriul său război intern în care autoritățile confiscă ucrainenilor de rit vechi ortodox patrimoniul bisericii lor, atribuindu-l noii constituite bisericii. Mai mult de atât, biserica schismatică încearcă să se substiuie în calitate de continuator al unei tradiții pe care nu a experiat-o. Credincioșii, mare parte dintre preoți și călugări refuză autoritatea clericală impusă de Kiev. In decursul istoriei, Lavra Pecerska a trecut prin multe încercari. Ea este socotită maica mănăstirilor rusești. Parinții care se nevoiau în peșteri erau îngropați tot în acele locuri. Astfel, în galeriile subterane, aflate la o adâncime ce variază între 5 si 20 de metri, sunt peste 150 de moaște întregi ale sfinților cu trupurile neatinse de putreziciune, care s-au nevoit aici ori în altă parte. Și Moaștele Sf. Teodora de la Sihla, denumită Sfânta Teodora din Carpaţi, se găsesc aici dăruite comunității Lavrei de către familia Sturza prin anii 1830. Cele doua galerii ale peșterii au o lungime de 676 de metri. Din loc in loc, la raspântie de coridoare, se află mici paraclise în care se roagă pelerinii. Mitropoliții Kievului proveneau dintre întâi-stătătorii Lavrei. Unul dintre uriașii ctitori ai vieţii spirituale din Răsăritul şi Sud-Estul european, Petru Movilă, Arhimandrit al Pecerskăi ajunge in anul 1632 Mitropolit al Kievului. Deși format ca om de cultură apuseană, el a rămas credicios Bisericii Răsăritene și țării sale înființând centre tipografice la Govora, Târgoviște și Iași. De aceste tipografii se leagă procesul de înnoire spiritual-eclesiastică a Ortodoxiei românești, prin operele Mitropoliților Varlaam și Movilă, prin introducerea limbii române în Biserică și nașterea Academiei domnești a lui Vasile Lupu după modelul și cu profesorii trimiși de la Kiev. Un alt român care a cunoscut îndeaproape Lavra a fost și al doilea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Nicodim Munteanu, care și-a definitivat studiile la Academia Teologică din Kiev (1890-1895). Dacă istoria noastră monahală se intersectează și nu doar o dată cu istoria Lavrei Pecerska, pentru ortodoxia slavă ea reprezintă mult mai mult. Noul stareț cerea frăției mănăstirii, la sfârșitul lunii trecute, să nu abandoneze Lavra Kievului, în ciuda faptului că pe 10 martie, Ministerul Culturii din Ucraina publica pe situl propriu https://mkip.gov.ua/news/8776.html?ref=kyivindependent.com hotărârea conform căreia călugării filialei ucrainene a Bisericii Ortodoxe Ruse trebuie să părăsească Lavra Pecherska din Kiev, până pe 29 martie. Episodul cu arestarea și umilirea Mitropolitului Pavel, vicarul Lavrei Pecerska, sub acuzația de „incitarea la dușmănie religioasă, justificarea și negarea agresiunii armate a Federației Ruse împotriva Ucrainei“ e doar un pretext politic al epurării elementului cultural/religios rus din Ucraina. Citând surse ucrainene, https://ziaristii.com/video-pravoslavnicii-lui-putin-supranumit-pasa-mercedes-mitropolitul-pavlo-de-la-lavra-pecerska-din-kiev-raspuns-ca-si-ia-limuzine-de-sute-de-mii-de-euro-pentru-ca-ucra/ ne spune că ; ,, Guvernul de la Kiev a somat gruparea de călugări pro-ruși să evacueze mănăstirea … Aceștia s-au opus, așa că au fost evacuați cu gaze lacrimogene. Din punct de vedere legal, autoritățile au deplină acoperire. Mănăstirea, fiind patrimoniu național, aparține de direcția Rezervației Kiev-Pecerska, aceasta anunțând la începutul lunii martie că a încetat contractul de închiriere. Călugării au primit termen de o lună ca să părăsească incinta. Complexul urmează să fie preluat de Biserica Ortodoxă Autocefală a Ucrainei, recunoscută de Patriarhul Bartolomeu” . Călugării de acolo sunt etnici ucraineni și , după modelul de mai sus, cele 100 de biserici ale etnicilor români din Ucraina vor suporta același tratament, dacă nu se supun. Românii cunosc, din păcate, ,,legalitatea Ucrainei ” . Publicația ucraineană https://kyivindependent.com/isw-russia-weaponizes-religion-to-discredit-ukraine-achieve-military-goals/ ne asigura la începutul acestei săptămâni că ; „Kremlinul continuă să folosească narațiuni false conform cărora guvernul ucrainean oprimă libertățile religioase ca o justificare morală pentru refuzul său de a negocia cu Ucraina, probabil în speranța de a întoarce opinia publică internațională împotriva Ucrainei” (?!) Există în Ucraina un Institut pentru Studiul Războiului. Citat de sus numita publicație, Institutul face și o prognoză, după care; ,, Rusia ar putea folosi viitoarea sărbătoare de Paște ortodox, pe 16 aprilie, pentru a amâna o contraofensivă ucraineană. Ar putea cere o încetare a focului -din respect pentru religia ortodoxă- Totuși, niciun combatant nu este obligat să accepte o încetare a focului pe motive religioase sau de altă natură. În cazul în care Rusia oferă și Ucraina refuză o încetare a focului pentru Paștele ortodox, Kremlinul nu va fi demonstrat, prin urmare, nici un devotament mai mare pentru apărarea creștinismului sau a valorilor creștine și nici nu va fi demonstrat că Kievul respinge aceste valori. Putin doar va fi demonstrat, încă o dată, cinismul său”. Comentariile sunt de prisos. Sărbătoarea de Paște a românilor ortodocși de pe 16 aprilie ,,cade” odată cu paștele pravoslavnicilor ruși. Din perspectiva interpretării progresiste asta e greu de digerat și aduce a ,,putinism”. Drept urmare, niște tovarăși, fostul ministru de Externe Teodor Baconschi și profesorul Adrian Papahagi de la UBB Cluj au cerut ca BOR să celebreze Paștele odată cu catolicii și protestanții. ,, Decalajul pascal dintre ortodocși și restul lumii creștine pare o relicvă a Războiului rece. Popoarele ortodoxe, eliberate de comunism, au tot cerut ierarhiilor sincronizarea calendarului, fără rezultat…. Cu toate astea, mergem cu rușii – și calendarul lor iulian, neîndreptat. Adică taman cu cei care au sabotat unitatea panortodoxă atât prin războiul inter-ortodox din Ucraina, cât și prin neparticiparea arogantă la Sinodul din Creta (2016)”, a scris Baconshi pe Facebook. Mitropolitul Clujului, IPS Andrei Andreicuț, citat de https://cluj24.ro/mitropolitul-clujului-ar-fi-minunat-daca-s-ar-trece-pe-stil-nou-sa-sarbatorim-pastile-in-comuniune-cu-tarile-din-vest-169770.html a susținut că ,,… ar fi minunat dacă Biserica Ortodoxă Română (BOR) ar trece pe stil nou și cu sărbătorile pascale și s-ar sărbători Paștile în comuniune cu țările din Vest, după calendarul gregorian.” Însă data sărbătoririi paștelui ortodox nu e dictată de războiul din Ucraina, de Putin, Zelenschi, Baconshi și nici de Mitropolitul Clujului ci de Primul Sinod Ecumenic (din anul 325 d.Hr. care a instituit regula pentru toate Sinoadele Ecumenice ulterioare, rezolvând pentru viitorime și disputa datei pascale pentru creștini) . Restul e politică. Referitor la propunerea lui Baconschi, Arhiepiscopul Tomisului, IPS Teodosie, citat de https://www.hotnews.ro/stiri-esential-26197468-ips-teodosie-despre-propunerea-bor-celebreze-pastele-odata-catolicii-protestantii-catolicii-sfanta-lumina-nu-vreau-judec-doar-compatimesc.htm a răspuns; ,,Cred că nu ştie ce spune. Noi respectăm toate cele trei condiţii de la Sinodul I Ecumenic înscrise într-un canon al sărbătoririi Paştelui. Adică să fie după echinocţiul de primăvară, după Paştele evreilor şi după Lună plină. Dacă una din aceste condiţii nu se împlinește, se amână o lună ca să fie toate împlinite. De aceea, perioada la care variază data Paştelui este de 5 săptămâni…. Paştele adevărat este acolo unde vine Sfânta Lumină” . Dincolo de dispută, cine sunt pentru teologia ortodoxă Papahagi și Baconschi? Au avut simultan, peste noapte, o trăire mistică de iubire a ortodoxiei și o iluminare fix cu o săptămână înaintea acestei mari sărbători creștine ? Mai degrabă, actele lor par a se circumscrie politicii progresiste de dezbinare și minare a tradițiilor, de rupere a legăturilor cu trecutul nostru inseparabil istoric și religios, de tulburarea unei sărbători. Ca Toma necredinciosul, îmi permit o îndoială ; Iuda, oare, brusc s-a convertit?
Jr. Adrian M. Ionescu
