Una dintre cele mai cunoscute jurnaliste din Franţa, fosta prezentatoare de la TF1, Anne Sinclair, şi-a publicat recent memoriile sub titlul „Passé composé”, care au stârnit mult interes, apariţia lor fiind pe larg mediatizată. Iar opiniile pe marginea cărţii sunt foarte împărţite, şi pro şi contra. Timp de 13 ani, între 1987-2000, magazinul săptămânal realizat de jurnalistă, intitulat „7 sur 7”, difuzat duminică, era cel mai urmărit program de televiziune, invitaţi la interviurile lui Sinclair fiind personalităţi de prim rang din politică, din mediul intelectual şi artistic. Inteligentă, frumoasă, cu nişte ochi de un „albastru piscină”, foarte combativă şi charismatică, jurnalista era o adevărată vedetă, care a uimit lumea când a renunţat la cariera ei de succes, pentru a-şi sprijini soţul, nimeni altul decât Dominique Strauss-Khan, ale cărui importante funcţii, de ministru şi apoi de şef al FMI-ului, văzut ca un potenţial prezidenţiabil în cursa pentru Palatul Elysée.
Asta dacă nu ar fi survenit scandalul sexual planetar în care a fost implicat în 2011, când o cameristă (o femeie de culoare) de la Hotel Sofitel din New York nu l-ar fi acuzat de viol. Şi atunci, brusc, Anne Sinclair a ajuns o femeie înşelată, compătimtă sau ridiculizată chiar, pentru că DSK (pe care-l avusese invitat la una dintre emisiunile ei, după care a început povestea lor) avea deja o reputaţie solidă de Don Juan, fiind şi la a treia căsătorie. Cum o femeie atât de inteligentă, de frumoasă şi, în plus, bogată, a trăit vreme de 20 de ani cu un seducător incurabil, cu un tip care se culca, pe unde ajungea, în interes de serviciu de cele mai multe ori, cu tot ce mişca? – aceasta era întrebarea celor mai mulţi admiratori ai jurnalistei. Şi, stupoare, tot ea a fost cea care i-a sărit imediat în ajutor, când el a data de belea, zburând imediat de la Paris la New York, unde s-a afişat ţinându-şi soţul de braţ, în drum spre audierea de la tribunal, huiduită fiind de femeile din mulţimea care se îngrămădea să vadă spectacolul decăderii unuia dintre puternicii zilei.
Şi tot ea, din averea deţinută, a suportat cea mai mare parte din cheltuielile survenite, cauţiunea, chiria exorbitantă pentru apartamentul- domiciliu forţat, paza, avocaţi etc. Toate acestea se întâmplau în 2011, pentru ca, în 2013, să se pronunţe divorţul celor doi. Dar atunci, în timpul dezastrului, ea a ales, cu demnitate şi eleganţă, să facă faţă, să nu părăsească terenul luptei, aşa explică ea situaţia. Cu aceeaşi eleganţă, neînţeleasă de foarte mulţi, ea a păstrat tăcerea asupra acelui trist episod din viaţa ei, care i-a provocat multă suferinţă, scriind amintita carte de memorii abia după 10 ani de la consumarea faptelor. A avut şi are curaj această doamnă, pentru că nu-i deloc simplu să faci faţă când eşti aruncat la pământ şi ai senzaţia că te spargi în mii de ţăndări, totul sub privirea avidă, crudă a lumii, care vrea circ şi pâine.
Şi-a impus, cu maximă voinţă să nu-şi arate furia, care a încercat-o de multe ori, după propria mărturisire, să nu-şi etaleze sentimentele. Şi, atunci când a simţit că poate privi în urmă cu linişte, cu seninătate, luându-şi distanţa faţă de acele evenimente care au marcat-o profund, s-a hotărât să scrie. Ce spune ea despre momentul teribil din 2011, despre bombardamentul psihologic suportat, despre DSK şi comportamentul lui deviant, cu dependenţa lui sexuală (ce ştia despre asta?), data viitoare.
