Idee productivă
Avem o dată pe an (1 februarie) Ziua Internaţională a Cititului Împreună, binevenită, indiscutabil. (Adverbul împreună are aici o valoare adjectivală.) Interesantă este motivaţia evenimentului la care au aderat mai mult de 170 de ţări: în prima zi a ultimei luni de iarnă, „se sărbătorește puterea de a citi cu voce tare, împreună”. Se tratează superficial subiectul gramatical al propoziţiei, „puterea”, prin care se recunoaşte dificultatea de trecere de la lectura intimă, interioară, în gând, la una vocală, căreia i-am spus „lectură publică”. (Psihofiziologii au găsit încă din secolul trecut că şi la citirea în gând coardele vocale vibrează, dovadă a unui efort complex depus de cititor.) Trebuie învinsă o anume pudoare – combinată adesea cu timiditatea –, pentru a demonstra celuilalt că dispui de însuşirile unui cititor competent, dacă nu chiar performant.
Centri de interes
Precizările din fraza cu care continuă îndrumările sunt clare: prin această iniţiativă, „copiii și adulții sunt încurajați să ia o carte, să găsească audiență și să citească cu voce tare”. Avem aici factorii principali din teoria comunicării: emiţătorul („copiii și adulții”), receptorul, care ar trebui identificat şi, apoi, să manifeste „audienţă”) şi mesajul, care rezultă din ştiinţa cititorului de a transmite o idee, un conţinut. Feedbackul este rapid, întrucât persoana respectivă se impune „să citească cu voce tare”, iar ascultătorul îşi exprimă spontan, adică sincer, reacţia cu privire la calitatea actului lecturii.
De la matinalii RRA-ului
În ziua cu pricina, Daniela Petrican, Cătălin Cîrnu şi Viorela Pănculescu şi-au amintit că în clasele primare aveau o disciplină în orar care se numea lectura („Şi ce bună era!”, punctează Cătălin, lăsându-ne să înţelegem noi de ce.) „Săptămânal, învăţătoarea/ învăţătorul ne verifica notele de lectură şi ne cerea să prezentăm una dintre cărţile citite. Ba chiar ne punea să citim un fragment ales de noi, din cartea, diferită, pe care o aveam pe bancă.”
Propunere lexicală
Se simte nevoia unui singur termen care să desemneze „cititul împreună” şi ne ajută o posibilă „decalchiere” a sintagmei: lectură (pentru „citit”), respectiv con-/col-, prefix latinesc pentru „împreună”. Am confecţionat ad-hoc con-lectura, combinaţie care o vreme ar trebui să-şi păstreze autonomia elementelor alcătuitoare şi de aceea nu îndrăznim să o scriem fără cratimă.
A nu se confunda cu…
În limba română există, nu de mult timp, cuvântul „colectură”, împrumutat din germanul Kollectur, cu două sensuri: „oficiu de colectare a cărţilor (pentru aprovizionarea bibliotecilor)”, respectiv „agenţie de vânzare a biletelor de loterie” (DEX). MDA le separă, considerându-le omonime. Ar mai fi un pericol, minor însă: să nu fie asimilat cu conjectură „supoziţie, presupunere”, din latinescul coniectura, -ae, care are şi derivate: a conjectura, conjectural, conjecturare, incluse în DOOM3.
