La oras, cu munca de peste an in traista, pentru a face un banut
In pietele bacauane, gerul ii pune la grea incercare pe comercianti si pe cumparatori. Este un frig de ingheata pietrele, iar zapada spulberata de vânt ajunge pâna pe marfurile de pe tarabe. Desi le este foarte greu, taranii veniti din toate colturile judetului si chiar de mai departe nu au incotro: trebuie sa rabde si sa-si vânda marfa. Banii obtinuti cu greu sunt singurul lor venit.
Frigul, curentul si zapada spulberata ii chinuie pe comercianti. Din cauza conditiilor neprielnice, cumparatorii ocolesc pietele preferând magazinele. Vânzarile au scazut foarte mult, spre disperarea celor care au muncit tot anul iar acum ramân cu marfa nevânduta. Nici macar cei care vând produse necesare prepararii bucatelor de sarbatori sau marfuri de sezon nu au motive de bucurie. Dupa ore intregi de stat la tarabe nu se aduna mai nimic in buzunare. Sorin Bujor sta in frig si vinde caciuli de blana. De toate marimile si culorile, atât pentru barbati, cât si pentru femei. „Merge prost”, atât ne-a putut spune dezamagit. Vine in Piata Centrala din Bacau tocmai din Blagesti. Se trezeste cu noaptea-n cap, se urca in masina si la 6.00 e in piata cu marfa deja asezata pe taraba. „Azi nu am facut nimic. E singurul venit in familie, nu am cum sa abandonez. Muncim cu totii, dar numai eu ies in piata iarna, ca e foarte frig”, ne-a mai marturisit.
„Muncim ca sa traim”
Dezamagire si printre taranii veniti de mai departe. Acestia au batut atâta drum, dar vânzarea merge prost. Pentru a nu se intoarce cu marfa acasa sunt nevoiti sa stea chiar si in gazda pâna o vând. „Sunt dintr-o comuna de lânga Pascani, ne-a zis inghetata Vasilica Munteanu. Cine ne mai incalzeste pe noi? Stam aici si inghetam si abia daca facem 100 lei pe zi. Stau la o gazda, ca nu-mi permit sa bat drumul in fiecare zi”. Are 55 de ani. Pe masa a scos la vânzare de toate: radacinoase, patrunjel verde, sfecla, malai, fasole, cartofi. „Numai cu asta ne ocupam. Ce sa facem? Muncim ca sa traim”.
Se incalzesc cu ceai fierbinte si supa „la plic”
Si in Piata Sud e la fel. Inghetata. In zona exterioara, doar un vânzator de covoare de lâna groasa, doua precupete si un barbat care isi lauda singura marfa de pe taraba: cinci – sase linguri de lemn. Tanti Tatiana Bruma a ajuns mai „tâziu”, la ora 8.00. „Da. E târziu. LA 6.00 e bien sa fii deja aici. Dar acum e foarte frig. si-asa mi-e greu. Am luat cursa si am venit. Nu pot altfel.” E imbracata gros, sub picioare si-a pus paleti de lemn sa nu inghete, sacii cu varza i-a acoperit cu paturi sa nu se degradeze marfa. Munca ei de peste an. „Am si muraturi, si oua proaspete, si fasole de anu’ asta. De toate. Chiar si ceapa verde de solar. Numai ca nu prea sunt cumparatori”, ni se tânguie. Se incalzeste cu un ceai fierbinte, iar pe la prânz se va „alinta” si cu o supa calda „la plic”. Oameni si destine. Suflete inghetate de frig. Pentru o bruma de venit.
