Conducerea Teatrului Bacovia a incercat, probabil pentru a iesi din monotonia provinciala care s-a instalat in institutie, sa mearga pe mana (aparent) sigura a comediei. Astfel ca prima premiera a anului 2010 a fost o comedie bulevardiera care a insemnat o adevarata reteta de succes pentru alte teatre. „Bigamul” – cel mai celebru si jucat text al dramaturgului britanic Ray Cooney – este desenat previzibil si conturat aproximativ de regizorul Cristian Ioan, care a montat de mai multe ori acest text in cariera sa. Spectacolul prezinta o intriga bine scrisa, aproape o garantie a succesului, daca e si servita de actori: un sot cu doua neveste, politisti inflexibili si nu prea destepti, homosexuali (e la moda luatul lor in „balon”?!). Un du-te-vino si tot felul de incurcaturi erotico-sexuale (si asta e la moda!) sunt substanta acestui spectacol care se vrea o revenire la comedia de calitate pe scena bacauana. Adrian Gazdaru, in rolul principal, interpreteaza in forta, este foarte agitat, din aceasta cauza personajul intepretat de el nu are contur suficient, nu are nuante. Bunul sau prieten (in piesa!), Gabriel Dutu, face ca de obicei (cu carlig la privitor!) giumbuslucurile cunoscute publicului din celelalte spectacole. Stefan Ionescu, personajul gay, face deliciul spectacolului. Viorel Baltag, cu masura si o buna dozare a rolului, reuseste sa echilibreze un spectacol care risca usor sa cada in telenovela glumeata, gen Romica Tociu si Cornel Palade. Sotiile „bigamului” Smith (Gazdaru) sunt interpretate de (sotia reala!) Florina Gazdaru – care joaca un fel de Mita Baston, iar cea de-a doua sotie, interpretata de Anca Bucsa, mai prudenta si pe linia textului. Celalalt politist – Bogdan Buzdugan, este sters si spune doar textul, neconvingator. Decorul are acuratete (Cristina Ciobanu), costumele sunt mediocre, poate doar imbracamintea lui Stefan Ionescu a fost in consonanta cu personajul. Desigur, „neglije”-urile sotiilor au avut farmecul lor!… Per ansamblu, doua aspecte: o comedie placuta, care face publicul „sa se rada” si care, poate, se va juca de mai mult de trei-patru ori cum se joaca celelalte piese ale teatrului. In ciuda nivelului spectacolului, putem afirma totusi ca Adrian Gazdaru si Gabriel Dutu sunt mult mai talentati ca actori decat ca manageri.
Primarul Stavarache nu onoreaza teatrul
Actualul primar al Bacaului nu s-a „deranjat” nici de data aceasta sa onoreze teatrul bacauan cu prezenta sa. De altfel, primarul bacauan este prea ocupat cu „marile” chestiuni politice. Edilul sef are incredere totala in conducerea „bicefala” a teatrului si in Ionut Tomescu -a purtatorul lui de vorbe si interese, care, nici el nu catadicseste sa „bifeze” cu prezenta teatrul bacauan. Pentru conducerea Primariei Bacau, cultura nu este obligatorie, insa bataia de joc si cheltuirea fara rost a banilor din taxe si impozite ramane una dintre „distractiile” favorite…
Interesele manageriale ale conducerii teatrului
Rudele, rubedeniile si amicii directorilor si angajatilor teatrului au avut privilegiul sa primeasca invitatii la premiera. Chiar si asa au fost multe locuri goale, o caldura excesiva in sala, iar ora de incepere a spectacolului decalata. Pe cand o premiera cu toate locurile din sala scoase la vanzare, la casa de bilete? Sa mai spunem ca pe regizorul piesei si directorul Teatrului Bacovia ii leaga prietenia si interesele. Adrian Gazdaru a fost preferat de regizor (si) in rolul Tipatescu in spectacolul pus de Cristian Ioan la Petrosani, si pe principiul o mana „salveaza” pe alta, regizorul a realizat, in compensatie, „Bigamul” la Bacau. Tot pe vremea directoratului lui Cristian Ioan la Teatrul National din Targu Mures, teatrul bacauan a mai facut o „afacere” achizitionand un microbuz – „cadou”, o vechitura americana, care acum este pe butuci in spatele institutiei.
Gabriel Pop
