Precizare preliminară
Fie singur, fie în combinaţii, cuvântul „serviciu” se supune aceleiaşi reguli: -u, ca desinenţă de singular, i se opune lui -i de la plural, câtă vreme nu există în limba română terminaţia de plural -ii. Al. Graur ne atenţiona: „Serviciu devine în graiul oamenilor simpli *servici” („Puţină gramatică”, II, Buc., Ed. Acad. R.S.R., 1988, p. 88).
-ici şi… colo, -eci
Aducem în ajutor şi substantivele terminate în -eci, în afara celor cu segmentul final -ici. „Dicţionarul invers” ne dă ca exemple: beci, ghiveci, care primesc la plural desinenţele -uri (beciuri, meciuri) şi alternativ -e/-uri (ghivece „vase”, respectiv ghiveciuri „mâncăruri”).
Argumente derutante
Cei care folosesc forma *servici îşi motivează astfel preferinţa pentru amputarea lexemului oficial: • DIN FONETICĂ. E mult mai comod să rosteşti două silabe (*ser-vici) în loc de trei (ser-vi-ciu). (Naivii ar crede că e întreg cuvântul în urarea „Serviciu uşor!”, rostită totuşi cu un singur u: [*serviciuşor].) • DIN RAPORTUL ORAL-SCRIS. „Ştiu că e serviciu, dar când vorbesc spun fără -u. Dacă scriu, e altceva.” • DIN RAPORTULPOPULAR-CULT. „Săndel pleacă iarăşi la sărvici” şi „Tot azi Săndel pleacă la sărviciul lui neplăcut”. Sunt două secvenţe din jurnalul Mariţei Poruciuc, ţărancă cu patru clase primare din Vladomira, datate 12 apr. 1944, respectiv 26 apr. 1944 (publicat în „Convorbiri literare”, 8/2018, pp. 55-59). • SOCIOPROFESIONAL. „De ce nu e bine «Angajez femeie de *servici», că doar nu vreau un director?” (Dialog în biroul „Mica publicitate” al unui cotidian) şi „Eu nu am treabă cu asta pentru că sunt îngrijitoare, nu femeie de *servici”. (DEX-ul îi dă dreptate: nu recunoaşte combinaţia „femeie de serviciu”.) • SOCIAL. „Depinde: la stat e *serviciu, dar la privat e job.” • PROBLEMĂ DE CONŢINUT… „Dacă spun ceva despre o garnitură de veselă (pahare, ceşti etc.), spun *serviciu, dar dacă răspund cuiva care mă întreabă unde sunt, zic «La servici!»” • … SAU DE AUTORITATE. Folosit în contexte oficiale (administrative, militare etc.), cuvântul este întreg: „23. XI. Preluat serviciul Dr. Al. Borza” (însemnare din protocolul zborului Bacău-Blaj, din noiembrie 1918). Suntem convinşi că, nearticulat, cuvântul beneficia de -u.
Izgonirea serviciului
La deschiderea anului universitar, întrebarea, de neevitat, privind profesiunea dorită a adus răspunsuri cuprinzând invariabil anglicismul concurent: „La sfârşitul facultăţii, vreau să-mi găsesc un job ca PR” (RRA, 1 oct. 2018). Alteori este preferată locuţiunea substantivală: „Dacă locul de muncă sau reputaţia sunt afectate, un fumător se va lăsa de ţigară” (RRA, 2 oct. 2018). În şcoli nu mai avem elev de serviciu, obligaţiile sale fiind preluate de femeia de serviciu.
Salvarea: combinaţiile…
DEX-ul ne dă suficiente exemple de expresii sau locuţiuni bazate pe cuvântul în discuţie pentru a spera în folosirea lui corectă: a fi în serviciul cuiva („Un unchi şi un unchi mare ai lui Alexandru Balş fuseseră în serviciul Rusiei” – Matila Ghyka, Curcubeie, „Polirom”, 2014), a face un prost/rău serviciu cuiva; serviciu militar, zâmbet de serviciu etc.
… şi alţi binevoitori
Radioul public ne îndeamnă să-i urmărim programele: „Acasă, la serviciu, în maşină, ascultaţi Radio-România Actualităţi!” Copiii îl rostesc complet: „Fiu-meu o întreabă pe maică-mea: – Buni, tu nu ai serviciu? – La mine s-a terminat cu serviciul, Tudor. Sunt la pensie. – Şi după pensie ce urmează?” (Robert Şerban, Jurnal din anii crizei, în „Orizont”, 3/2017, p. 25). În şcoli nu mai avem elev de serviciu, obligaţiile sale fiind preluate de femeia de serviciu.
Ioan Dănilă
