Îmi aduc aminte adesea, dar mai ales în campaniile electorale, ce mi-a spus acum vreo 40 de ani un venerabil veteran de război dintr-un sat băcăuan. „Dacă mă vedeți acum și pot vorbi cu dumneavoastră, spunea venerabilul, este pentru că în războiul prin care am trecut timp de peste patru ani am avut comandanți buni”.
Comandanți, conducători avem de când e lumea și pământul și în viața civilă. Nici nu s-ar putea altfel. Dar venerabilul veteran voia să spună că el nu s-a simțit, acolo, pe front, nicio clipă carne de tun, trimis orbește în focul luptelor. Dimpotrivă, a executat ordine deștepte, care i-au dăruit viață.
De câte ori în cabina de vot pun ștampila pe unul sau pe altul dintre numele candidaților, am impresia că o fac și în memoria înțeleptului meu veteran, care acum o fi alături de Comandantul Suprem, undeva dincolo de nori. Și mă gândesc că gestul meu mic ar putea contribui la un act mare, un act de bună administrare a comunității. Că de data aceasta vom avea, cu toții, mai multă satisfacție de a trăi într-un oraș, într-o comună, într-o țară care se spune că ne aparțin.
Recent s-a făcut un studiu asupra calității vieții în 41 de orașe din România. Calitate care ține mult de implicarea conducătorilor pe care ni i-am ales. Nu ar mai fi, probabil, nicio surpriză să vă spun că locuitorii orașului Oradea au fost cei mai mulțumiți. Gradul de mulțumire s-a apropiat acolo de 90%, față de 55% în alte orașe. Pentru că, se știe, Oradea bate, de un timp, recorduri în multe privințe, prin felul în care arată și cum este administrată.
Iar cine nu crede să meargă la Oradea să vadă. Poate se întâlnesc și cu cei care dețin comenzile acestui oraș, să-i întrebe cum fac ei de au rezultate mai bune ca alții. Că de scuzele celor din urmă suntem sătui, de soluțiile aplicate de cei vrednici și de exemplul lor avem nevoie!
Viața e un front continuu, pe care avem nevoie de comandați buni.
