S-a încheiat Summitul Rusia-Africa de la Sankt Petersburg. Ridiculizată ori ignorată, această întâlnire a liderilor africani în Rusia e un semnal mai mult decât evident că lumea unipolară, controlată de un centru unic de putere, nu e agreată de ,,majoritatea globală”. În câteva propoziții, activista panafricană, Nathalie Yamb, a conceptualizat pentru Sputnik diferența dintre acest summit și cele organizate de foștii ori actualii lor coloniști; „Mi se pare interesant faptul că Rusia organizează acest tip de summit. Ceilalți organizează mereu summituri pentru a ne ajuta. Sunt atât de drăguți, atât de altruişti. Ei încă vor să ne ajute, dar ieșim mereu puțin mai săraci, puțin mai umiliți, puțin mai cerșetori decât înainte”. În ciuda unui context dificil, în ciuda intimidării occidentale, Summitul Rusia-Africa a reunit mulți participanți, (49 de state) iar visul alianței de a izola Rusia a eșuat. Vorbind la summitul Rusia-Africa, Vladimir Putin a spus că a șters 23 miliarde de dolari din datoriile țărilor africane și a furnizat 11,5 milioane de tone de cereale statelor africane în 2022 și, în ciuda sancțiunilor, în primele șase luni ale acestui an, aproape 10 milioane de tone cereale au fost deja livrate țărilor africane. Conform promisiunilor făcute la summit, Rusia este pregătită să livreze cereale gratuite în Burkina Faso, Zimbabwe, Somalia, Republica Centrafricană, Mali și Eritreea, în următoarele trei până la patru luni, spunea președintele Putin, amintind de asemenea, despre dezvoltarea, cu participare rusă, a 30 de proiecte energetice de perspectivă în 16 țări africane. Președintele Ugandei a anunțat că un acord ruso-ugandez privind construcția unei centrale nucleare a fost semnat cu ocazia acestui Summit. ,,Ne-am dori, de asemenea, să colaborăm cu Rusia în producția de baterii. Avem litiu, pământuri rare, alte materii prime. Dacă doriți să deveniți partenerii noștri în producția de acumulatori, va fi o investiție bună”, a susținut Președintele Ugandei, citat de https://fr.sputniknews.africa/20230716/kiev-reconnait-lavancement-des-forces-russes-sur-plusieurs-axes-dans-le-donbass-1060580203.html . Întâmplător ori nu, în seara care a precedat summitul, o lovitură de stat a avut loc în Niger. Militari care s-au definit ca fiind Forțele de Apărare și Securitate au anunțat la televiziunea națională că l-au răsturnat pe presedintele Mohamed Bazoum și au declarat totodată că, „au decis să pună capăt regimului pe care îl cunoașteți”. Generalul Abdourahamane Tiani, șeful gărzii prezidențiale, s-a autoproclamat noul lider al Nigerului. Prezentându-se ca președinte al Consiliului Național pentru Salvarea Patriei (CNSP), el a justificat răsturnarea lui Mohamed Bazoum prin „deteriorarea situației de securitate” din țară. Această răsturnare de putere a avut loc în contextul în care ,, cea mai mare bază aeriană franceză din această parte a Africii se află în capitala Nigeriei, numărul contingentului francez fiind de aproximativ 1.500 de soldați. Unități militare din Germania, Italia și Statele Unite se află în prezent pe teritoriul țării. Numărul soldaților americani a ajuns la 1.000 ”, potrivit Associated Press. Trebuie amintit că Nigerul (unul dintre marii mari producători de uraniu din lume) furnizează Franței materii prime, în special uraniu, de care centralele nucleare franceze sunt dependente. Conform publicației franceze https://reseauinternational.net/renversement-au-niger-les-etats-unis-et-macron-menacent-manifestations-anti-francaises-et-louanges-a-poutine/ ,,o manifestație antifranceză a avut loc în fața ambasadei. Manifestanții au încercat să intre în ambasada Franței din Niger, după cum a relatat la fața locului un jurnalist AFP. Unii au dărâmat placa -Ambasada Franței în Niger-, au călcat-o în picioare și au ridicat steaguri rusești și nigeriene, strigând -Vive Poutine-, -Vive la Russie-, -Jos Franța-”. Pentru a înțelege lungul drum care a culminat cu ultima lovitură de stat sau cum se manifestă neocolonialismul francez în Niger, detalii aici; https://www.pambazuka.org/governance/french-nuclear-power-fed-uranium-niger Fostele colonii simt că acum trebuie să valorifice momentul pariind pe Rusia și BRICS. Spre deosebire de vestul colectiv, Rusia nu are, în relația cu țările africane un istoric colonial; dimpotrivă. In mentalul colectiv al continentului negru a rămas episodul rușinos al vânătorii de sclavi și experiența traumatizantă a perioadei coloniale, versus relația pozitivă cu fostul URSS, acum Rusia. Lovitura dată statelor occidentale cu ocazia acestui summit și hegemoniei dolarului e de perspectivă și va avea repercursiuni în cascadă, neanticipate de vestul colectiv în acest moment. Putin a subliniat necesitatea trecerii la plăți în valutele naționale, inclusiv în ruble: „Pentru extinderea în continuare a întregului spectru de legături comerciale și economice, este important să se treacă mai rapid la decontări financiare la contracte comerciale în monedele naționale, inclusiv în ruble”, a declarat el. În acest sens, spunea, Rusia este pregătită să acorde ajutor partenerilor africani la dezvoltarea infrastructurii financiare a țărilor acestui continent, inclusiv „la conectarea instituțiilor bancare la sistemul de trimitere de informații financiare creat în Rusia, ce permite efectuarea de plăți transfrontaliere, independent de unele dintre sistemele occidentale existente în momentul de față și care impun restricții”. Că obiectivele summitului au fost discutate, negociate și angajate înainte de formalizarea acestora la Sank Petersburg o confirmă în mod indirect situl oficial al ministerului de externe rus, https://www.mid.ru/en/foreign_policy/news/, unde sunt evidențiate pe lista de evenimente o sumă de înțelegeri care nu se puteau concretiza în acorduri doar în două zile de discuții. A fost încheiat astfel: Memorandumul de înțelegere între Guvernul Federației Ruse și Comunitatea Economică a Statelor Africii Centrale, care include 11 țări din Africa Centrală (Angola, Burundi, Gabon, Camerun, Congo, RDC, Rwanda, Sao Tome și Principe, RCA, Ciad și Guineea Ecuatorială); Memorandumul de înțelegere dintre Federația Rusă și Autoritatea Interguvernamentală pentru Dezvoltare (IGAD), organizația reunește opt țări din Africa de Est – Djibouti, Kenya, Somalia, Sudan, Sudanul de Sud, Uganda, Eritreea și Etiopia. Acorduri individuale au fost semnate cu Republica Zimbabwe , Republica Democrată Congo, Camerun și Etiopia. Diferența majoră de abordare în relațiile internaționale ale Rusiei, comparativ cu SUA, e că ultima interzice colaborarea cu Iran, Rusia, Siria și în perspectivă cu China, amenințând cu sancțiuni țările care încalcă embargoul, în timp ce Rusia nu impune restricții, și oferă oportunități în relațiile sale de colaborare economică fără amenințări. Limbajul direct și frust a fost caracteristica acestui summit care a confirmat nemulțumirea liderilor africani față de neocolonialismul occidental. https://strategic-culture.org/news/2023/07/30/first-we-go-for-moscow-then-we-take-beijing/ citează declarația președintelui Eritreei, Isaias Afwerki: „Tipăresc bani. Ei nu produc nimic, ci imprimă bani. Aceasta a fost una dintre armele lor la nivel global – sistemul monetar… sancțiuni aici, sancțiuni acolo… Avem nevoie de o nouă arhitectură financiară la nivel global.” Mai direct, președintele Burkina Faso, Ibrahim Traoré, 34 de ani, cel mai tânăr lider din lume, a spus: „Un sclav care nu se răzvrătește, nu merită milă. Uniunea Africană (UA) trebuie să înceteze să condamne africanii care decid să lupte împotriva propriilor lor regimuri marionete din Occident.” Președintele Ugandei, Yoweri Museveni, la rândul său a exprimat un adevăr valabil cu particularități specifice și în România: „O fațetă a neocolonialismului și a colonialismului a fost ca Africa să fie limitată la producerea de materii prime, culturi- precum cafeaua și minereuri (…) Această problemă este cel mai mare factor pentru care economiile africane sunt paralizate; nu cresc, pentru că toată valoarea este luată de alții (…) Așadar, ceea ce vreau să propun Rusiei și Chinei este să descurajeze ca politică importul de materii prime din Africa, să lucreze în schimb cu africanii pentru a adăuga valoare la sursă.” Dacă demersul Rusiei, și nu în ultimul rând al Chinei, va avea succes, acesta se va datora nu atât generozității celor două țări, ci lăcomiei, duplicității și aroganței vestice și în mod special politica de forță a SUA aplicată în relațiile sale cu statele mai mici.
Jr. Adrian M. Ionescu
