Săptămâna trecută, la nivel național, un titlu fake news a fost vehiculat pe unele posturi de televiziune şi agenţii de ştiri. Anume că, cităm; „Laura Codruța Kovesi a REUȘIT: plângerea la CEDO a fost ADMISĂ”. Patru posturi de televiziune (cu pretenţii), un ziar național pe format de hârtie, un post de radio şi şase publicaţii online au rostogolit minciuna. E adevărat că ceva mai în aval se preciza că de fapt nu e vorba de admiterea plângerii propriu-zise, ci de admiterea în vederea soluţionării, adică instanţa europeană a verificat dacă sunt îndeplinite minimele condiţii pentru a putea ajunge cazul pe masa judecătorilor.
Asta însemnând că, a trecut de filtrul preliminar. Însă existau „asigurări” că totul se va rezolva pozitiv. Sub aspect subliminal manipularea a reuşit faţă de cei care doar au răsfoit titlurile zilei. Şi tocmai când concepeam acest material care fiind săptămânal are handicapul că nu poate concura sub aspectul noutăţii cu o ştire, el fiind conceput, de regulă, cu o săptămână înainte, iată că un post de televiziune, o voce singulară afirma contrariu că de fapt nu numai titlul, ci şi ştirea în întregul ei este un fake news întrucât Guvernul României nu a fost informat oficial de existenţa acestei sesizări şi că, de fapt, încă nu avut loc această verificare preliminară. Într-adevăr, aşa şi era.
Agentul guvernamental pe lângă CEDO, Catrinel Brumar, a declarat, cu privire la sesizarea Laurei Codruța Kovesi: „Cererea pe care o menționaţi în solicitare nu a fost comunicată Guvernului, care în consecință nu are cunoștință în mod oficial de aceasta. După ce cererea va fi comunicată Guvernului, acesta va avea la dispoziție un interval de timp pentru a-și formula observațiile cu privire la admisibilitatea și fondul cauzei, raportat la întrebările transmise de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauză”, (potrivit Q Magazine).
Cu voia dvs. să ne aplecăm asupra mecanismului procedurii pentru a nu fi manipulaţi. Iată care sunt cele mai importante cerinţe pentru admiterea de principiu, în vederea soluţionării unei plângeri la CEDO împotriva statelor semnatare: Să reiese clar identitatea petiționarului; Să nu fi fost sesizat un alt organ internațional și să nu fi fost sesizată Curtea anterior cu o plângere similară; Să invoce încălcarea unui drept recunoscut şi apărat prin Convenţia CEDO; Transmiterea plângerii pe adresa CEDO, în termen de 6 luni de la data când semnatarul plângerii a luat efectiv cunostinţă de hotarârea definitivă; Și nu în ultimul rând epuizarea tuturor căilor de atac in justiţie, până la emiterea unei hotărâri definitive. Or, aici, Codruța Kovesi, pe lângă celelalte chestiuni de care am făcut vorbire într-un material anterior, apreciem că mai are o problemă. Ea niciodată nu a atacat decizia de revocare aşa cum a făcut-o Procurorul General Augustin Lazăr.
Adică nu a epuizat toate căile de atac în justitie, de fapt nici nu le-a demarat. Ne permitem să emitem o prognoză, (în condiţiile când nu va interveni o negociere cu Guvernul României, acela care va fi) şi anume că Laura Codruța Kovesi va pierde procesul ori va renunţa dacă e… ordin. Păi de la cine să vină ordinul?, vă întrebaţi. Cred că ar putea veni din multe direcţii. De pildă, ne amintim distincţiile primite de doamna Kovesi din partea Franţei, Suediei sau de susţinerea ambasadorului SUA, domnul Klem.
Şi acum să facem şi noi o încercare de manipulare subliminală, declarată. Aţi mai auzit de afacerea Microsoft (SUA), EADS (Germania), autostrăzi (Italia)? Ori de o altă afacere în care au fost condamnaţi cetăţeni români pentru luare de mită de la companii străine fără să existe mituitor? Fireşte că nu. Dar să revenim la tematica rubricii noastre, uzul şi abuzul de drept. S-a creat aşa un fetiş pentru acţiuni şi plângeri formulate la diverse organe şi organisme.
Astfel există un denuţ de curând formulat la DIICOT împotriva demnitarilor și funcționarilor europeni, responsabili de emiterea Raportului MCV din 13 noiembrie 2018. Reclamantul este o instituţie media, iar pârâţi sunt: 1. Frans Timmermans, prim-vicepreşedinte al Comisiei Europene si Comisar european pentru o mai bună legiferare, relaţii instituţionale şi Carta drepturilor fundamentale; 2. Vera Jurova, comisar european pentru Justitie, Drepturi fundamentale și Cetăţenie, 3. Angela Cristea, şefa Reprezentanţei Comisiei Europene în România; 4. Augustin Lazăr, procurorul general al României. Susţine reclamanta că pârâţii au; „…încalcat atribuțiile de serviciu prescrise de Tratatul Uniunii Europene (TUE) şi legislaţia în materie, prin falsificarea realităţilor privind domeniul justiţiei în România, prin comunicarea de informaţii false privind statul roman şi prin iniţierea, constituirea, aderarea și sprijinirea, sub orice formă, a unui grup infracţional organizat.”
Pe de altă parte, în totală opoziţie cu plângerea amintită, Tribunalul Olt a sesizat Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) pentru a stabili dacă recomandările cuprinse în raportul Mecanismului de Cooperare și Verificare, instituit în decembrie 2006 de Comisia Europeană, sunt obligatorii sau nu. Sesizarea Tribunalului Olt a fost făcută la cererea Forumului Judecătorilor din România.
Ca tabloul să fie complet, Ministerul Apărării Naţionale a solicitat în instanţă anularea decretului semnat de preşedintele Klaus Iohannis, prin care a fost prelungit mandatul şefului Statului Major al Apărării, generalul Nicolae Ciucă, la conducerea acestei instituţii. Iar instanţa (C.A. Bucureşti) până la soluţionarea pe fond a dispus suspendarea decretului semnat de preşedinte. Şi cum fiecare faptă a omului are un mobil, un interes care-i dictează comportamentul, e suficient să ne întrebăm de ce face, ori pentru cine face demersul respectiva persoană sau respectivul grup. Astfel, putem întrezări adevărul dincolo de declaraţiile de bune intenţii.
Jurist Adrian M. Ionescu
