O duminica la fel ca oricare alta. Clopotele incep sa bata. Credinciosii cu zecile se aduna pentru a se ruga in lacasele de cult. Alaturi de ei, se inghesuie si fetele palide cu mainile intinse. Copii, parinti si batrani cu un „bogdaproste” pe buze isi cauta supravietuirea din mila celor mai norocosi. Pe zi ce trece devin tot mai agresivi. Te urmaresc si trag de tine chiar si in biserica.
Cu haine ponosite, chipurile triste si murdare, cu mana intinsa sau la vandut de busuioc, zeci de cersetori se posteaza la intrarea in biserici si
cimitire. Copiii sau batranii se
diferentiaza numai prin cateva decenii, in rest toti traiesc din mila… Copilarie si batranete petrecute printre picioarele enoriasilor in cautarea unui ban sau a unei pomeni oferite pentru sufletul mortilor. La Biserica „Sf. Nicolae” sau la Catedrala Catolica „Sfintii Petru si Paul”, la „Sf. Gheorghe” sau „Sf. Vineri”, dar mai ales la cimitire in zile de sarabatoare aceleasi imagini dezolante. Oamenii vin la biserica sa se reculeaga, sa-si pomeneasa mortii insa liota de cersetori care se arunca pur si
simplu la picioarele tale iti
creaza o stare de inconfort.
In cursul saptamanii sunt asaltate bancile, sediile institutiilor si intersectiile. Oameni nenorociti, insa si impostori. Dar cel mai grav este prezenta a zeci de copii in aceste locuri, supravegheatI din apropiere de maturi. Fiecare are povestea lui, spusa la repezeala pentru cei care mai rabdare sa-i asculte. Multi parca s-au nascut cersind si nu este departe de adevar, daca te uiti la femei cu un tanc in brate care iti taie calea la intrarea in biserica. Sunt multi si pentru a supravietui cei mai indrazneti intra chiar in biserica printre enoriasi. „Cersesc de mult timp, nici nu-mi mai aduc aminte de cand, povesteste Ioana”, o mogaldeata care reazema usa de la intrarea in Biserica „Sf. Nicolae”. Alaturi de ea, sta mama, cu un alt tanc in brate, de numai cateva luni. „Nu am unde sta si traiesc din cersit, povesteste Zenobia Stan. Am cinci copii care cer de mancare, si eu nu am bani sa le cumpar. Ei s-au invatat cu cersitul si castiga bine pentru ca sunt mici si lumea este miloasa cand este vorba de copii”.
Ceva trebuie facut
Aceasta afirmatie am auzit-o de la mai multi bacauani. Fie tineri sau mai in varsta. De aceeasi parere sunt si preotii, oameni cu mila lui Dumnezeu, insa „Este urat, este degradant sa te impiedici chiar in biserica de cersetori. Este lume amarata, noi incercam sa facem ce putem, insa nu numai biserica poate sa rezolve aceasta situatie”, ne-a declarat un preot de la Sf. Vineri. Schilozi adevarati sau prefacuti au asaltat duminica la ora 11 si Catedrala romano- catolica din centrul orasului. Clopotele mari au fost semnalul de transfer de la ortodocsi la catolici. Aici se cer doar bani. Multi dintrei ei sunt cunoscuti ai celor care intra in biserica, le spun pe nume, cu apelativele doar de ei stiute. Un diacon supraveghea cu discretie intrarea in biserica. Am incercat sa purtam un dialog insa ne-a facut un semn mai mult decat sugestiv, ca totul este in ordine.
Cersetorie la patru ace!
Un „Doamne ajuta!” soptit pare a fi formula magica. Cu un baston intr-o mana si o plasa in alta, batranii stau pe cate un cavou in Cimitirul Central si asteapta imparteala pomenii. Barbatii se reped la paharul cu vin, iar femeile si copiii la cozonac sau
coliva. Rudele nu mai apuca
sa spuna „Dumnezeu sa-l ierte!” Spectacol grotesc. Batranii cersetorii sunt o categorie aparte. Ei sunt ingrijiti, imbracati cu haine bune, unii chiar la costum… Le este frica sa se intalneasca cu vreun cunoscut. Ioan V., are 73 de ani, cerseste in tinuta sa cea mai buna: pantaloni de stofa, camasa alba si palarie pe cap. Batranul intinde mana pentru o gogoasa data de pomana. Tristetea din ochii sai este mai mult decat graitoare. Se plange de mafia mare din Cimitir. Aici legea o fac tiganii. Te intrebi, dupa asemenea imagini, de ce totusi institutiile statului nu gasesc solutii. Au fost demarate zeci de programe ale unor organizatii neguvernamentale (multe dintre ele au fost intens mediatizate), insa rezultatele sunt doar la simpozioane si colocvii. Politia si Gardienii (de curand Politia Comunitara) nici nu se mai obosesc sa treaca prin preajma lacasurilor de cult. In acest fel, cetateanul nu are nici o sansa
sa-si faca macar o cruce in liniste.
Scris de Iulia CUCU
