Talentata actriță păpușar Mihaela Murafa, înzestrată și cu darul scrisului, revine în atenția publicului cu o nouă carte apărută spre finalul anului trecut la Editura Babel. „Clipa și ațele-ncurcate” este titlul unei noi piese de teatru de animație, ea fiind pusă în scenă, în cadrul unui proiect, cu o trupă de teatru a elevilor de la Colegiul „N. V. Karpen” din Bacău, autoarea semnând regia, scenografia, construcția de păpuși. Un spectacol de autor în toată regula, așadar.
La debutul ei în dramaturgie, cu „Vise pe hârtii pentru suflete zglobii” (carte publicată la aceeași editură băcăuană, în 2018), remarcam imaginația, sensibilitatea, vioiciunea, umorul din piesele ei de teatru, care au o mare priză la actualitate, conținând ironice trimiteri spre acele realități care ne strică, ne urâțesc viața. Cu simțul ei ascuțit de observație și cu bogata experiență de teatru, Mihaela Murafa reușește să surprindă în construcțiile ei dramatice, făcute cu meșteșug, aspecte din viață, situații, comportamente, caractere, totul pe înțelesul acelor spectatori speciali, pretențioși, care sunt copiii. Față de care trebuie să fii sincer, convingător, spunându-le povești care să-i prindă în joc, punându-le imaginația la treabă.
În noua ei piesă, personajul principal este o fetiță năstrușnică, numită Clipa, al cărei vis este să ajungă primăriță. Recunoaștem aici o tendință și o temă de actualitate, Women in power. Clipa e foarte ancorată în realitate, fiind mereu de partea acțiunii. Având alături un prieten isteț și săritor la nevoie, pe motanul Tic-Tac, ea va veni în ajutorul unor personaje care-și ignorau puterea interioară, încredere în sine, căzând pradă modei, falsității, sclipiciurilor, precum Glamour (un soi de influenceriță fandosită, superficială), sau agresivității celor din imediata lor apropiere. Este vorba despre copii victime ale bullyingului de la școală sau ale indiferenței celor din familie (abuz emoțional).
Un băiat din piesă, Algol, are nevoie de ajutor pentru rezolvarea unui exercițiu de matematică, dar tatăl lui vorbește încontinuu la telefon, mama e nedezlipită de laptop, iar fratele mai mare e acaparat total de un joc pe calculator. Este interesant tipul de experiență traversat de Clipa, care alunecă într-o scorbură, căutând zmeul de hârtie pe care-l pierduse, sugestia fiind cea a unei lumi de subsol, aflată într-o urâtă, nocivă neorânduială, cu „ațe-ncurcate”, așadar.
Dar, ca în orice poveste și piesă de teatru pentru copii, mai mici sau mai mari, adolescenți, binele învinge răul și finalul va fi unul senin, fericit. Clipa, căreia îi place zborul și visarea, își va găsi zmeul, acesta ridicându-i, pe ea și pe motanul Tic-Tac, în văzduh.
Avem nevoie de prieteni buni, adevărați (nu din aceia de pe rețele), de scopuri și motivații temeinice, de visuri mărețe, de idealuri care să ne înalțe, mesajul e clar, pentru că orice lucrare care se adresează copiilor trebuie să aibă valențe educative .
Volumașul, cu o copertă veselă, pe fond galben, lustrația fiind semnată de Adrian Amalanci, conține și fotografii din timpul spectacolului de pe scena Teatrului „Bacovia” și are, în deschidere, poezia „Mărturisire de o clipă” (interpretarea autoarei poate fi audiată prin scanarea codului QR atașat), care dezvăluie procesul de creație al piesei.
