Populația lumii a trecut de opt miliarde și tot crește. Numai în acest an s-au mai născut peste 57 de milioane de copii. Dar, în unele zone, precum Europe și în România populația este în scădere. Țările dezvoltate, din Occident, sunt călcate mereu de valuri de migranți, însă nu vor acoperi pierderile din efectivele de locuitori autohtoni.
Lipsa de alimente, inflația și sărăcia din sectorul medical au devenit o sursă de neliniște pentru un număr tot mai mare de femei care optează fără tragere de inimă pentru sterilizări, decât să se confrunte cu greutățile sarcinii și ale creșterii copiilor. În unele țări, precum Venezuela, contraceptivele tradiționale au dispărut, practic, din comerț. Tinerii de astăzi au o altă mentalitate, nici căsătoriile parcă numai sunt la modă și este preferat, mai degrabă, concubinajul.
Pe lângă toate motivele deja enumerate care determină tinerii să nu mai facă și copii, o publicație americană mai semnalează unul,: pericolul schimbărilor climatice. În aceste condiții, aducerea unui copil într-o lume care se încălzește a devenit și ea o problemă.
Într-o ediție recentă a publicației The Ethicist, viitorii părinți îl întreabă pe filosoful Kwame Anthony Appiah: „Este egoist să ai copii care știi foarte bine că vor trebui să facă față unei calități mai scăzute a vieții datorită crizei climatice și a numeroaselor sale efecte în cascadă? Și cum rămâne cu efectul asupra amprentei noastre de carbon?”. Iar filosoful a răspuns. „Efectul marginal al adăugării câtorva oameni pe o planetă de aproximativ opt miliarde de oameni este neglijabil, mai ales că unele modele sugerează că populațiile globale sunt pe cale să scadă”. Dar, adaugă el, „dacă toată lumea ar înceta să mai aibă copii, efectul ar fi nu acela de a ajuta umanitatea, ci de a-i pune capăt.”
Iar un cititor al publicațiilor care lansează asemenea știri opina: „Pentru cea mai mare parte a istoriei omenirii, copiii s-ar putea aștepta la o viață scurtă, brutală, cu riscul de război, foamete și sărăcie. Însă înfruntarea dificultăților nu face ca traiul pe pământ să fie mizerabil atunci când există speranța de a le depăși”.
