Fiind martora a multor schimbari, in ultimii ani, m-am intrebat de ce ne temem sa vorbim despre ele, sa le impartasim, sa ne bucuram, sa ne laudam. De unde aceasta atitudine de “cap plecat”, de umilinta, care da impresia ca vrem sa ne cerem iertare ca suntem români? Când prieteni din alte tari ne viziteaza, suntem primii care spunem, scuzându-ne, “Stiti, asa e in România”. Dar lucruri care merg prost, care arata rau, oameni ai strazii, cladiri parasite, gunoaie, cartiere rau famate, hoti, coruptie si criminalitate exista in toata lumea.
Avem sate frumoase, oameni frumosi, un folclor care e mult mai bogat decât al altora, traditii care, inca, n-au murit, paduri care n-au fost rase, inca, de “investitorii” straini. Judetul Bacau, aflat in inima Moldovei, are izvoare terapeutice in Sl. Moldova si Moinesti, o salina in Tg. Ocna, baze de tratament cu apa sarata, mânastiri si biserici cu o istorie de 500 de ani, situri arheologice de 5.000 de ani. La toate acestea se adauga ceea ce s-a facut acum, in aceste vremuri, pentru ca zestrea sa fie pastrata si transmisa mai departe, dar si pentru a schimba in bine unele “mosteniri”: programe care reprezinta modele de buna practica in domeniul social, institutii si ONG-uri foarte active, cu buni specialisti, care s-au straduit sa atraga fonduri si sa le foloseasca eficient si corect.
In timp ce in multe zone functioneaza centrele de plasament filmate si criticate de occidentali prin ‘90, in judetul Bacau unitatile rezidentiale au fost inlocuite cu familii maternale si casute de tip familial. Avem primari care au facut minuni in comunitatea lor, salvând oameni, cladiri, locuri de munca, nu singuri, ci in cadrul unor parteneriate, si dovedind, astfel, patriotism, deschidere, inteligenta. De ce ne este teama sa-i laudam si sa ne laudam? Avem, in judet, artisti de prestigiu, care au comenzi din Italia si Germania, livezi de prestigiu, scoli si dascali de prestigiu. E rusinos sa fii bun? E rusinos sa fii patriot?
Nu stiu daca aceasta umilinta s-a nascut din dorinta de a ne indeparta de triumfalismul comunist sau dintr-un sentiment de inferioritate fata de Occident. Sau din amestecul celor doua. Prin 2009 am auzit, din gura unui deputat, o expresie care m-a enervat foarte tare: “Ciocu’ mic”. Cam asa ne prezentam noi, românii, cu ciocul mic si umerii lasati, desi nu suntem obligati.
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
