Reprosurile pe care le-am auzit, adesea, prea adesea, din partea vârstnicilor la adresa tinerei generatii, fie ca e vorba despre pustii din clasa a V-a sau despre adolescentii de liceu, mi s-au parut intotdeauna nepotrivite sau, cel putin, exagerate.
“Tinerii din ziua de azi”, care nu observa dificultatile cu care se confrunta batrânii in supermarket, la piata sau la semafor, sunt copiii sau nepotii nostri. “Tinerii din ziua de azi” care chiulesc, mint, injura sau mototolesc pachetul de tigari gol si il arunca in tufele de pe marginea strazii sunt ai nostri.
Crescuti de noi, formati de noi. Daca mare parte dintre adolescenti se comporta in acest fel inseamna ca asa i-am educat, asta au vazut si au invatat de la noi. “Noi”, parintii si dascalii lor. Pâna la urma, ce inseamna, la ora aceasta, scoala româneasca? Elevi olimpici, care obtin note foarte mari in competitiile internationale, asta datorita parintilor care le platesc meditatiile si, uneori, profesorilor devotati si prost remunerati.
Copiii din România, chiar daca sunt talentati, inteligenti, harnici, nu pot realiza nimic daca nu au o familie care sa le poata oferi un sprijin consistent. Sistemul de educatie nu ofera sanse copiilor saraci. Costurile sunt foarte mari pentru familie, daca aceasta decide ca educatia este cheia reusitei in viata.
Ce mai inseamna scoala româneasca? Goana dupa locurile din unitatile cu buna reputatie, la inscrierea in clasa zero. Reputatie buna, dar clase aglomerate, cu multi elevi, invatatori nervosi, note obtinute (si) multumita unor facilitati, “atentii”, sponsorizari etc. Ce mai inseamna scoala româneasca? Proiecte care presupun schimb de experienta, in care parintii fac mari eforturi ca sa acopere costurile deplasarii copiilor dar si o mare parte din cele ale profesorilor.
Mai inseamna si retrogradari sau numiri in functie pe criterii politice, sforarii, licitatii dubioase, manuale jenant de slabe. “Dupa ce ca sistemul era depasit, statul a taiat” in loc sa-l imbunatateasca. Cel putin asta spun liceenii. Au fost scoase informatiile si puse, in locul lor, poze: “niste desenache” urâte, “benzi desenate pentru prosti”, “din interes” si sub pretextul “stimularii vizuale”.
Copiii au idei despre cum poate fi salvat sistemul de educatie. De exemplu, “sa fie scoasa politica din scoli” si “sa fie platiti profesorii ca lumea”, ca sa “nu-si mai urasca meseria”. Ar fi bine sa-i ascultam.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
