Când ne baga in fata teoria asistatilor social, care ar fi cauza tuturor relelor din tara, politicienii si intelectualii de dreapta nu spun, insa, si care este mecanismul prin care acele persoane au ajuns in ipostaza de a solicita ajutor din partea societatii pentru a supravietui.
Pentru ca, daca ar face-o, esafodajul teoriei lor s-ar prabusi. Si asta deoarece majoritatea celor numiti cu dispret „asistati social” sunt chiar rezultatul actiunilor fortelor „de dreapta”.
Al patronilor, de exemplu, care platesc salariul minim pe economie in acte si restul „la negru”, atunci când nu platesc toata suma – si asa destul de mica – fara acte. Iar când angajatul se imbolnaveste, este inlocuit rapid si fara dureri de cap. Cât despre plata concediului medical, patronul „n-are” sa dea bani ori nu a virat contributiile.
Si asa ajunge omul respectiv in ipostaza de asistat social, hranindu-si familia din alocatia copiilor. Am cunoscut un astfel de om la finele anului trecut: dupa aproape un an de stat prin spitale, barbatul respectiv mai avea 15 lei in casa pentru ca firma la care fusese angajat nu i-a platit concediul medical. Desi el lucrase constiincios iar contributiile ii fusesera retinute luna de luna.
Când unii vorbesc ca din carti in campania electorala despre reformarea statului, despre „asistatii social”, le-as aminti ca acei oameni exista pentru ca, atunci când au fost la Putere, au decis ca angajatii sunt buni doar când muncesc pe bani putini, fara sa crâcneasca.
Când „jucariile” se strica, insa, ei le arunca fara ezitare la gunoi, lasând societatea sa aiba grija lor. Iar apoi urca la tribuna si-i scuipa de la inaltime pe „asistatii social” care cer o coaja de pâine, neavând decenta sa moara ca sa salveze bugetul de povara unui ajutor minim.
Ca daca toti asistatii cer ajutor de la stat, de unde bani pentru parandaraturi?
