Balcanii sunt un adevărat teren de luptă culinară, unde fiecare popor își revendică „moștenirea” pentru felurile de mâncare pe care le consideră tradiționale. Turcii spun că ei au adus sarmalele, kebabul și ciorba pe masă, grecii sar în defensivă și ne povestesc despre măslinii lor vechi de milenii și rețetele antice, iar bulgarii nu stau deoparte – și ei au ceva de spus despre castraveții lor, iaurtul lor, și despre cât de „bătrâne” sunt salatele lor. În acest timp, românii stau liniștiți la o masă cu sarmale și mămăligă și se întreabă ce e cu toată agitația asta.
Dar cine are dreptate? Ei bine, e greu de spus.
Bucătăria balcanică nu e un concept clar definit, ci mai degrabă un amestec de culturi, tradiții și gusturi care s-au tot plimbat prin zonă de-a lungul istoriei. Balcanii au fost dintotdeauna un loc de întâlnire între est și vest, între nord și sud. Aici au poposit romanii, grecii, bizantinii și, cel mai important, otomanii, care au dominat regiunea timp de câteva sute de ani.
Dacă îi întrebi pe turci, îți vor spune clar: „Noi am adus tot!”. Otomanii au fost cei care au adus cu ei multe dintre preparatele care azi sunt emblematice pentru Balcani. Sarmale, kebab, baklava – toate astea au ajuns în regiune datorită expansiunii Imperiului Otoman. Dar să nu ne grăbim. Otomanii n-au inventat totul de la zero, ci au preluat și ei influențe din Orientul Mijlociu și Asia Centrală, și le-au adus la un alt nivel.
Totuși, când sarmalele și-au făcut loc pe mesele din Balcani, fiecare popor a început să le facă după gustul propriu. În România, de exemplu, le facem cu varză murată și carne de porc, în timp ce în Turcia s-ar putea să primești sarmale în foi de viță, cu orez și ierburi aromate. Așa că felurile de mâncare au fost modificate local de fiecare națiune.
Apoi, îi avem pe greci. Și ei sunt convinși că au inventat tot. Dacă le dai o ciorbă, îți vor spune imediat că strămoșii lor au mâncat ceva similar cu 2000 de ani înainte de Hristos. Grecia a avut o tradiție culinară bogată încă din antichitate. Salata grecească, uleiul de măsline, peștele și brânza sunt elemente care aparțin unei culturi antice care a influențat multe popoare din jur.
În plus, Imperiul Bizantin a avut și el un impact major asupra Balcanilor. Așa că nu e de mirare că multe preparate au rămas în zonă și s-au amestecat cu tradițiile locale.
Dar să nu-i uităm nici pe bulgari. În această dezbatere, ei vin cu alimente sănătoase și proaspete. Bulgaria, cunoscută pentru iaurtul său și pentru legumele de calitate, se mândrește cu salata shopska (care seamănă destul de mult cu salata grecească, dar asta e altă discuție). Bulgarii sunt convinși că influențele lor slave au contribuit și ele la forma actuală a bucătăriei balcanice. Slavii și-au adus aportul prin metodele lor de conservare a alimentelor, folosirea murăturilor, dar și prin bucătăria de bază, bazată pe legume și carne.
Românii nu se lasă mai prejos. Pentru mulți dintre noi, sarmalele sunt un adevărat simbol al bucătăriei tradiționale românești, nelipsite de la mesele de Crăciun, Paște sau alte sărbători. Dar și noi, la fel ca vecinii noștri, le-am preluat și adaptat din influențele otomane. Același lucru se poate spune și despre ciorbe sau mititei, care, deși au rădăcini balcanice, au fost „îmbrățișate” de români și aduse la statutul de „mâncare națională”.
Bucătăria balcanică nu e despre cine a fost primul, ci despre cum fiecare popor a preluat, adaptat și îmbogățit rețetele.
De fapt, tocmai această diversitate face ca bucătăria balcanică să fie atât de specială. E o poveste veche de mii de ani, plină de arome din Imperiul Otoman, Grecia Antică, Bizanț și popoarele slave, dar și de influențele locale care au modelat fiecare farfurie. Și chiar dacă ne place să ne certăm pe cine a inventat sarmalele sau kebabul, adevărul e că Balcanii au avut mereu un talent pentru a lua ce e mai bun din fiecare cultură și a crea ceva unic.
