În inima Bacăului, istoria se ascunde sub străzi, blocuri și construcții moderne. Odată, aceste locuri au fost cimitirele în care își dormeau somnul de veci strămoșii băcăuanilor, dar astăzi, puținele monumente rămase sunt în pragul distrugerii.
Istoricul Eugen Șendrea, un cercetător devotat al trecutului acestui oraș, a scos la lumină o poveste pe care puțini o cunosc: aceea a cimitirelor uitate ale Bacăului. Deși a scris o lucrare detaliată despre aceste locuri, ea rămâne nepublicată din lipsa fondurilor.
Orașul modern peste trecutul îngropat
După anii ’50, Bacăul a cunoscut o dezvoltare accelerată, cu noi străzi și blocuri ridicate peste locurile unde odinioară se aflau cimitire. În locul unde se desfășurau ceremonii funerare și unde oamenii veneau să își aducă aminte de cei dragi, acum se întind bulevarde și ansambluri rezidențiale. Istoria acestor locuri este însă în mare parte necunoscută pentru locuitorii de azi.
„Bacăul modern s-a construit peste vechile cimitire, iar monumentele de valoare artistică sunt lăsate să se degradeze în tăcere”, spunea, în 2015, Eugen Șendrea.
Un exemplu este cimitirul de lângă Biserica Sfântul Neculai, care se întindea cândva până la actualul Teatru de Animație. Astăzi, doar câteva pietre funerare mai mărturisesc despre existența acestuia.
În Cimitirul Central, altădată un loc al monumentelor funerare impresionante, lucrările de artă, realizate la Paris sau Viena, sunt acum aproape de nerecunoscut.
Mai mult, cimitirul catolic, odinioară situat în spatele Colegiului Național „Gheorghe Vrănceanu”, a dispărut complet, iar odată cu el și prima bibliotecă publică din Moldova, înființată acolo în 1646.
Bacăul a fost un nod comercial și vamal de importanță strategică. În secolul al XIX-lea, orașul a cunoscut o creștere rapidă, ajungând la peste o mie de locuitori, în timp ce comunitatea evreiască, venită din Galiția și Ucraina, a adus cu ea meșteșuguri și comerț.
Totuși, schimbările din secolul XX și declinul economic de după 1989 au transformat profund orașul. Populația, care în 1930 era de peste 31.000 de locuitori, a ajuns la circa 200.000 in 2000 apoi a scăzut drastic în ultimele decenii, ajungând în 2011 la doar 144.307 locuitori. Aceste schimbări au avut un impact direct și asupra cimitirelor, care au fost nevoite să se extindă sau să fie mutate pentru a face loc noilor construcții.
Arhivele păstrează date prețioase despre persoanele înhumate în vechile cimitire, dar multe dintre aceste locuri au dispărut sub asfalt și beton. Totuși, memoria lor trăiește în cercetările lui Eugen Șendrea și în monumentele care încă mai stau mărturie în fața trecerii timpului.
Lucrarea lui Eugen Șendrea, care a rămas nepublicată, este o mărturie a unei istorii care riscă să fie uitată. În spatele fiecărui bloc și fiecărei străzi moderne din Bacău se află povești nespuse, iar cimitirele ascund o parte importantă din identitatea orașului. Dacă aceste locuri vor continua să fie neglijate, o parte din istoria Bacăului va fi pierdută pentru totdeauna.
Eugen Șendrea a murit în 2016 iar lucrarea sa despre istoria cimitirelor băcăuane a rămas nepublicată.
