Aproape toata lumea cunoaste faptul ca, deocamdata, cea mai buna investitie este cea imobiliara. Daca in privinta terenurilor inca se mai pot face discutii, cum ca e bine sau nu e bine sa bagi banii in pamant, in ceea ce priveste casele (locuintele, in general) investitia este, fara doar si poate, cea mai indicata. Experienta anilor trecuti a dovedit ca preturile la apartamente au crescut fara a avea o explicatie logica, ci pur si simplu pentru ca asa vrea proprietarul. Preturile mari au facut ca oferta sa nu se mai intalneasca cu cererea ducand la scaderea dramatica a vanzarilor. Dilema apare atunci cand intentionezi sa scoti ceva bani din imobiliare, respectiv case. Pentru un proprietar de apartament care vrea sa faca o afacere (pentru ca nu locuieste in acel apartament), exista doar doua posibilitati: vanzarea sau inchirierea spatiului locativ.
Specialistii din domeniu ne spun ca, pe termen lung, inchirierea unei locuinte aduce mai multi bani decat vanzarea, insa numai daca banii sunt investiti. Asta fiindca cine renunta sa mai cumpere un apartament de care avea nevoie pentru a locui se vede obligat sa inchirieze unul. Prin urmare, pe acest segment cererea creste si, odata cu ea, pretul cu care poate fi inchiriat. Lucru care deja se vede. E deajuns sa cauti anunturile din mica publicitate ca sa-ti faci o parere despre cum merg treburile cu chiriile la case. Multa lume nu poate face fata unei oferte de vanzare a unui apartament, sa zicem, mai putin pretentios, amplasat undeva in cartierele muncitoresti ale Bacaului. Fara vreo vreo 20.000-24.000 de euro nu te poti apropia de un apartament cu doua camere, neutilat. Or, pe apartamentele similare scoase la inchiriere, proprietarii solicita chirie de 100 de euro pe luna. Un calcul simplu arata ca, daca se incheie afacerea, in 200 de luni de chirie (cam 16 ani si jumatate) proprietarul apartamentului ar putea sa obtina banii pe care i-ar lua daca ar vinde respectiva locuinta. Calculul este facut in varianta in care banii obtinuti din chirie nu aduc alt venit, adica nu sunt investiti. In plus, gospodarul nostru ar ramane cu apartamentul. Daca, sa zicem, proprietarul casei este un pic mai istet si opteaza pentru varianta mult mai sigura de a plasa banii intr-un depozit bancar, paote sa obtina o bonificatie de 4 procente pe an (daca banii sunt depusi in euro). Calculat la cei 16 ani si ceva, ar obtine cam 29.000 de euro, cu 9.000 de euro mai mult fata de pretul pe care l-ar fi obtinut in cazul vanzarii apartamentului (cu conditia ca cei 20.000 de euro sa nu fie investiti mai departe). Un alt calcul releva faptul ca cei 20.000 de euro obtinuti la vanzare ar fi putut produce in cei 16 ani jumatate (adica intervalul de timp in care chiria neinvestita se egalizeaza cu pretul obtinut la vanzare), peste 42.000 de euro, numai ca apartamentul nu mai este. Altfel spus, dupa cei 16 ani si sase luni, diferenta dintre banii luati din vanzare si tinuti la banca, si banii luati din chirie si tinuti la banca este de vreo 12.000 de euro. De retinut este ca toate aceste calcule au fost facute fara a se tine seama de comisioanele percepute de banca, impozitul pe dobanda incasat de stat, impozitul pe profit etc. Mai trebuie luate in seama si o multime de alte variabile care nu pot fi anticipate in prezent cum ar fi, de exemplu, preturile, care nu se stie cum vor fi peste ani, cursul de schimb, sau daca se vor construi mai multe apartamente noi ori nu, costul utilitatilor si, nu in ultimul rand, un eventual cutremur care ar putea afecta serios structura blocurilor. In concluzie, fara a da vreun sfat cuiva, retinem doar faptul ca varianta vanzarii este avantajoasa numai pentru cei care au nevoie urgenta de o suma mai mare de bani. Pe termen lung, vanzarea este o afacere „neinspirata” pentru cei care au un apartament in care nu locuieste si vor sa faca o investitie. In final, doar proprietarul este bine sa decida, singur, in privinta bunului sau.Scris de Florentin RADU
