Pe când mima statutul de jurnalist obiectiv (o specie iluzorie inventată de el), Rareș Bogdan a spus ceva memorabil: ,,Cu cât eşti mai prost, mai imoral, mai linguşitor, mai grobian, mai ticălos, mai curvă şi obligatoriu corupt, ai şanse să devii politican de top”. Ajuns, între timp, cel puțin un dandy de top al politicii, aceasta încearcă să dreagă busuiocul zicerii, dar adevărul se lasă greu izgonit din agora…
Suntem intrigați de faptul că niște politicieni olandezi se opun aderării noastre la spațiul Schengen. Și pe mine mă intrigă atitudinea, dar ceva mai nuanțat; chiar și iadul are nuanțe. Nuanțele mele vin din două orizonturi. Unul, gravid de o mare subiectivitate, se întreabă dacă nu cumva spusa rareșiană (,,Cu cât eşti mai prost, mai imoral, mai…”) are ceva acoperire și în spectrul politic olandez. Democrația are peste tot zvârcoliri curioase. Celălalt orizont mă ia de guler, întrebându-mă: ,,Dar dacă acei olandezi au dreptate?”. În esență, ce impută împotrivitorii? Între altele, faptul că facem doar pași ezitanți de tot, aproape insesizabili, în reforma sistemului judiciar, combaterea corupției endemice și a criminalității organizate.
Cotidian, între prieteni, dar și în agora, aproape toți românii strigăm, arătând spre clasa politică, mai ales: ,,Hoții, hoții!”. Cei de bună credință admiră acest strigăt. Pușcăriile noastre sunt pline de politicienii cazați/ foști cazați în ele, chiar în condițiile în care instanțele au o clemență indusă ticălos de structurile de putere. Numărați-i doar pe miniștrii, liderii de partide, primarii, prefecții, președinții consiliilor județene, pe polițiștii, procurorii, judecătorii, sereiștii ajunși la zdup, bașca dosarele tergiversate prin instanțe, în care actori sunt și trei dintre președinții României, și politicienii fugiți, cu dezlegare tacită, în străinătate. Cred că oficialii olandezi, niște nesfinți și mulți dintre ei, mai ales către acest iad (viu încă de tot!) trimit săgeți.
Demersul olandezilor are și părțile sale pozitive, dacă recunoaștem că, în materie de democrație, pașii cei mai importanți i-am realizat sub presiunea vocilor critice europene, a amenințărilor cu varii sancțiuni. Firește, dreptul unora de-ai înjura are temeiurile sale.
