Chiar şi-aşa

Aproape că nu-mi amintesc de când a mai trecut prin Bacău un ministru mai de soi, pe timpul mandatului său, fireşte. Şi când era să vină, mai curând trimitea vreun subaltern, ori o făcea izolat de lume, atât de neimportant a devenit Bacăul, în ultimul deceniu şi jumătate.

„Chiar şi-aşa”, vorba lui Firicel din Las Fierbinţi, nici n-ar fi avut ce să mai vadă pe la noi. Fabricile şi uzinele au căzut secerate precum pădurile seculare sub drujbele austriecilor, miilor de firme de cartier le-au tras obloanele hypermarketurile intrate pâmă în buricul târgului, iar tinerii au cam dat fuga prin Occident, că altfel riscau să moară de foame.

În fine, nu contest prezenţa ministrului Dezvoltării, zilele astea, pe la noi, Doamne fereşte!, mai ales dacă, după aceea, ne-om pricopsi şi noi cumva, că tare rău am ajuns, în toată regiunea. Oricum, mare lucru nu m-aş fi aşteptat să se întâmple, ştiind că ministresa urma s-ajungă, exact în aceeaşi zi, şi în judeţul vecin, Neamţ, unde chiar că mai are ce vedea (e drept, graţie PDL-iştilor care, cât or fost în vână, au avut grijă să activeze magnetul de atras bani).

Fără a fi neapărat răutăcios, pot spune că depre investiţiile făcute în judeţ ar fi putut afla din propriul cabinet din Bucureşti, n-ar mai fi fost necesară deplasarea. În plus, la noi, prin judeţ, se vede cu ochiul liber că mare lucru nu s-a făcut. Investiţiile, oricare ar fi ele, fie sunt prea mici şi au trecut neobservate, fie au fost făcute nechibzuit, în obiective fără utilitate imediată.

Chiar şi aşa, zic şie eu, doamna ministru, nu cer să mi se facă o ţară ca afară, ştiu că nu-i posibil, şi, sincer, nici nu mi-ar plăcea. Îmi vreau doar ţara mea de-acum un sfert de secol şi ceva, dacă se poate, în care să se întoarcă toţi copilaşii noştri ajunşi slugi în Occident. Şi-apoi, om mai vedea…