Continuăm prezentarea serialului dedicat ziarului ,,Curierul Slănicului-Moldova” (din colecțiile Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași și Bibliotecii Centrale Universitare ,,Lucian Balga” din Cluj-Napoca), primul din România care a oglindit viața unei stațiuni balneare și a promovat-o în chip strălucit. În fapt, un jurnal al stațiunii Slănic-Moldova, care acoperă o perioadă istorică mai puțin cunoscută publicului larg, cea din perioada ,,La Belle Époque”; un model peste timp de promovare a turismului balnear al „Perlei Moldovei”, așa cum a fost denumită stațiunea pentru prima dată, chiar de către acest ziar.
Serialul poate fi urmărit și pe site-ul Serviciului Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău (SPJPTCAS), www.turism-bacau.ro.
În acest episod, ,,Curierul Slănicului-Moldova”, Nr.1, Anul XIII, Marți, 21 iunie 1916. Și ajunserăm astfel, la episodul nr. 70!
Din sumarul acestui număr: reapariția Curierului și redeschiderea Slănicului în noul sezon 1916, cu două luni înainte de intrarea României în Primul Război Mondial; Slănicul se mândrește cu un corp medical de excepție, ca și până în prezent; ce nu aveau voie să consume pacienții în timpul curei; un scurt dar semnificativ text, despre ,,tristele generații” de dinainte și de după Primul Război Mondial, semnat cu pseudonimul ,,Petronius”, de un cunoscut filosof și scriitor; modul de întrebuințare a izvoarelor minerale; în scopul promovării stațiunii, Curierul atinge un nou tiraj record; în timp ce stațiunea Borsec nu se deschide în acest sezon, la Slănic-Moldova afluența vizitatorilor este în continuă creștere; deși erau în toi pregătirile de război, prin grija administrației, stațiunea primește de la Comisia de Aprovizionare a județului Bacău, pentru consumul zilnic al oaspeților săi, importante cantități de produse alimentare, în timp ce birturile și restaurantele Slănicului funcționează în condiții excelente, iar în Sala Cazinoului sunt programate spectacole de teatru și cinema, dar și de operă și operetă; ca urmare a încetării din viață a cunoscutului scriitor și om politic, Nicolae Gane, petrecută chiar la jumătatea primăverii, în ziua de 16 aprilie 1916, acesta nu se va mai afla niciodată pe lista vizitatorilor stațiunii, pe care a îndrăgit-o nespus și căreia i-a dedicat memorabile pagini literare; și în acest sezon, în rândurile numeroșilor vizitatori cu epoleți ai stațiunii, se va afla și unul dintre străluciții comandanți ai Armatei Române din Primul Război Mondial, generalul Ioan Pătrașcu.
Cu acest nou număr al ziarului, din acest nou sezon, ajungem tot mai aproape de unul dintre momentele cruciale din istoria omenirii, la care a participat și țara noastră, în campaniile militare din anii 1916, 1917 și 1918: Primul Război Mondial (1914-1918). Prima dintre acestea a început la 27 august 1916, deci, la două luni și șase zile de la primul număr al Curierului (adică acesta, din 21 iunie 1916) și la trei săptămâni și două zile de la ultimul număr al ziarului din sezonul 1916 (4 august), care va încheia și minunata perioadă trăită în ,,La Belle Époque”…
Acest nimicitor război va aduce mari pierderi de vieți omenești și mari pagube materiale, care vor afecta viața societății umane, în ansamblul ei. Inclusiv, sau și mai ales, a țării noastre, care va intra și ea într-un regres pe toate planurile, astfel că, după 4 august 1916, ziarul slănicean nu va mai fi editat și tipărit decât în 1932, când vor apărea și ultimele sale cinci numere, care vor încheia această poveste…
În fine, Curierul își face datoria și ne prezintă noutățile acestui început de nou sezon, dar și impresii și note de călătorie, anecdote și alte informații utile. Iar prima pagină a acestui număr se deschide cu reportajul ,,Redeschiderea Slănicului”, structurat pe următoarele capitole: ,,Preludiu – Solemnitatea redeschiderii băilor”, ,,Farmecul localității”, ,,Ce ne atrage la Slănic?”, ,,Alte noi îmbunătățiri”, ,,La Slănic”, din care aflăm (selectiv) următoarele:
,,Din nou răsună în minunatele dumbrăvi și poieni ale Slănicului, divinele triluri ale privighetorilor reîntoarse din alte zări, ca să intoneze cu măiestrie, parcă, preludiul de deschidere a sezonului curent. Și fiecare ciripit de pasăre pare că pătrunde ca un ecou sublim, în sufletele celor care au apreciat până la admirație, nesecatele izvoare binefăcătoare și aerul curat și revigorant din această pitorească localitate, cu întreaga-i comoară de poezie și vrajă… Cu cât soarele se ivește mai sus pe cer și razele sale dogoresc mai tare, cu atât parcă ne apare mai atractivă această minunată și de Domnul binecuvântată localitate, de relaxare și tămăduire, Slănicul-Moldovei; (…) ,,Câți dintre cei care au vizitat Slănicul în timpul sezonului de vară – chiar dacă au fost și prin alte stațiuni balneare din străinătate – n-au rămas fermecați de această podoabă a divinității și au putut rezista tentativei de a nu-l mai vizita din nou? Și aceasta, pentru că Slănicul i-a cucerit și pe cei care frecventau localitățile din străinătate, iar astăzi, elita, precum și toți aceia care simt necesitatea binefacerilor terapeutice, cu toții vin la Slănic, pe perioada vilegiaturii de vară. (…) Slănicul a ajuns să atragă tot mai mulți vizitatori, nu doar datorită izvoarelor sale binefăcătoare și a peisajelor încântătoare, ci și instalațiilor de cură moderne și a diverselor mijloace de petrecere a timpului liber, similare cu cele obișnuite în marile stațiuni din străinătate”. (…) ,,Pentru sezonul curent s-au realizat la Slănic, numeroase îmbunătățiri, datorită activității eficiente a administrației stațiunii, astfel că, serviciul medical a fost perfecționat și mărit, instalațiile de cură au fost restaurate, hotelurile și vilele au fost renovate, iar aleile pentru promenadă, curățate și permanent îngrijite etc. (…) ,,La Slănic! Aceasta este exclamația tuturor celor dornici de a se adăposti vara, la umbra și răcoarea paradisului Moldovei. La Slănic! Acolo veți găsi umbra și răcoarea binemeritată, acolo vă veți îmbăta de farmecele misterioase ale naturii, la Slănic veți visa în nopțile senine, albe ca ziua (adică nopți albe, aici cu sensul de noapte luminoasă și scurtă de primăvară sau de vară, n. a., cf. Wicktionary), și acolo veți găsi ochii fascinanți și sugestivi ai frumuseților din care v-ați făurit cele mai înalte idealuri…”.
Într-adevăr, așa cum reiese și din articolul ,,Medicii Slănicului în 1916”, corpul medical a fost și este unul cu care stațiunea de la poalele Nemirei se poate mândri, iar ,,fără a exagera, putem spune că Slănicul nostru este unica localitate balneară românească ce posedă un atât de mare număr de medici distinși, apreciați și cu adevărat neobosiți, în îndeplinirea înaltei lor misiuni”. Despre fiecare dintre medicii mai jos enumerați am făcut mențiuni în episoadele anterioare, așa că, doar o să-i enumăr atribuindu-le și funcția pe care o ocupau la momentul respectiv: dr. C. Pastia, medicul director al stațiunii, care supraveghează bunul mers al stabilimentelor de ,,aer comprimat și băi de acid carbonic”, prof. dr. C. I. Parhon, directorul stabilimentului de hidroterapie, urmat de dr. Ludovic Russ jr., dr. D. Negulescu, directorul stabilimentului de inhalații (unul dintre cei mai mari specialişti în otorinolaringologie-ORL), iar lista continuă cu alți medici doctoranzi și asistenți medicali.
Și dacă tot vorbim despre corpul medical, ni se atrage atenția și asupra dietei care trebuie urmată cu strictețe, fiind total interzise următoarele bucate, așa cum ne îndeamnă însuși medicul băilor (directorul medical al stațiunii): ,,Mâncăruri grase, sosuri grase și făinoase, salate cu oțet, condimente preparate, aluaturi grele, prăjituri grase, pâine neagră, pește afumat, salamuri, carne de porc grasă și afumată, ardei iute, roșii, varză, murături, borș, fasole mazăre, fructe tari (mere, pere), dar și altele, precum fragi, zmeură, mure etc, brânzeturi iuți și tari, băuturi alcoolice: rachiu, mastică, țuică, rom, coniac, lichioruri, vinuri cu nivel crescut de alcool, bere, cafea neagră”.
Și pentru că suntem în prag de război, la rubrica ,,Note” este publicat un interesant articol, intitulat ,,Triste generații!”, cu referiri la greutățile și suferințele pricinuite de Primul Război Mondial, care începuse încă din 1914, ca și la efectele pe care acesta le-a produs asupra generației din timpul și de după acest crunt război: ,,Dacă am crede în existența Norocului, atunci am putea spune că, dintre toate generațiile care ne-au precedat, niciuna n-a fost mai lipsită de Noroc, decât a noastră și a celei care va urma după noi. Căci, nici progresul tehnic atât de admirabil, nici descoperirile menite a îmbunătăți și a prelungi viața, nu au putut să contrabalanseze suferințele, lipsurile și munca extenuantă pe care ne-o impune războiul de acum. Impozitele tot mai crescute ce se pun în mai toate țările, nu sunt decât atâtea triste semne, atâtea criterii de judecată și de măsurare a greutăților prin care Europa trece”. Iar aici este citat ministrul de Finanțe al Franței, în expunerea de motive care însoțește proiectul de lege cu privire la majorarea taxelor și impozitelor din această țară: ,,Pe măsură ce războiul durează, trebuie să înțelegem că este indispensabil ca țara să accepte să facă cele mai mari sacrificii. Împrumuturile pe care suntem nevoiți să le facem pentru Apărarea Națională cer sarcini din ce în ce mai grele, astfel că, înaintea încheierii păcii, va trebui să ne gândim la mijloacele prin care să acoperim golurile și a răspunde necesităților”. Și, ca o concluzie: ,,Toate acestea dovedesc faptul că, niciodată, sărmana omenire nu a fost mai nenorocită decât tocmai epoca în care s-a scris mai mult și s-a lucrat mai mult pentru ameliorarea condițiilor vieții!”, frază care și încheie acest articol. Am descoperit că semnatarul articolului, care s-a semnat cu pseudonimul ,,Petronius”, nu era altcineva, decât Grigore Tăușan (1874-1952), filosof, istoric al filosofiei, critic literar și de film, publicist. În 1915 este numit director general la Casa de Credit a Corpului Didactic, iar în 1939 este ale membru de onoare al Academiei Române. Licențiat în drept și filosofie, cu doctoratul în drept obținut la Bruxelles, Grigore Tăușan, a publicat, printre altele, șaisprezece volume pe diverse teme filosofice și culturale. Alături de alți membri ai Academiei Române (fie ei titulari, corespondenți sau de onoare), printre care, filosoful și scriitorul, Lucian Blaga, scriitorii Ioan A. Bassarabescu, Mihai Codreanu și Adrian Maniu, istoricii Gheorghe I. Brătianu, Radu R. Rosetti, Scarlat Lambrino, filosoful Grigore Tăușan a fost și el îndepărtat din forumul suprem al științei și culturii românești, ca urmare a Decretului nr. 76 din 8 iunie 1948, întărit apoi de Statutul de organizare şi funcţionare din 12 august al aceluiaşi an, prin care, Academia Română devenea instituţie de stat, subordonată direct Consiliului de Miniştri, sub numele de Academia Republicii Populare Române și care, până atunci fusese ,,persoană morală şi independentă în lucrările sale de orice natură”, după cum se menţiona în legea din anul 1879. Iar ,,decapitarea şi epurarea masivă a acesteia n-au fost decât preludiul degradării intelectuale şi instituţionale, timp de patru decenii (1948–1989), până la limita dispariţiei şi al imensei sale jertfe umane şi materiale” (conform articolului ,,1948 – Anul imensei jertfe a Academiei Române”, semnat de academicianul Păun Ion Otiman, revista ,,Akademos”, nr. 4, decembrie 2013, p. 118, la http://www.akademos.asm.md/files/1948_anul%20imensei%20jertfe%20a%20Academiei%20romane.pdf).
De ceva timp nu se mai făcuseră observații asupra modului de întrebuințare a izvoarelor minerale din stațiune, dar iată că, la început de nou sezon, ziarul vine cu oarece noutăți în acest sens: ,,După gradul de mineralizare și varietatea compoziției lor, apele minerale de la Slănic găsesc numeroase aplicații terapeutice, fapt pentru care și modul întrebuințării lor va varia după izvorul ce se întrebuințează și după natura bolii supusă tratamentului, după etatea și constituția clientului etc. Cura apelor de la Slănic este atât internă, cât și externă, aceste două moduri având de regulă, același scop: acela de a concura la succesul curei. Dintre toate izvoarele alcaline, Nr. 1 și Nr. 3 servesc în mod aproape exclusiv pentru cura internă, în sfera afecțiunilor gastrice, iar câteodată se folosește și Nr. 6, dar în asemenea cazuri, rareori se administrează singur, întrucât de cele mai multe ori servește ca un ajutor pentru Nr. 3, spre a înlesni efectul purgativ al acestuia. Celelalte izvoare alcaline se întrebuințează în cura externă, pentru băi. Dintre apele feruginoase se folosește exclusiv în cura internă, numai
Nr. 8, un rămurel al Izvorului Nr. 4, și acesta mai mult la masă, în timpul prânzului, amestecat cu vin (fericită asociere, păi dacă medicul așa zice așa facem, spuneau probabil cei de-atunci, n. a.). Izvorul Nr. 4, foarte abundent, se întrebuințează mai mult în băi, singur sau folosește decât în uzul extern (având o acțiune astringentă și antiimflamatoare și care astăzi, după ultimele analize ar putea fi folosit pe scară largă și ca apă micelară, n. a.)”.
Ziarul ne informează că numărul de față al ziarului a fost tipărit în 15.000 de exemplare, așadar, un nou tiraj record! Căci, așa cum am spus-o și atunci când ,,Curierul Slănicului-Moldova” a fost tipărit într-un tiraj de 10.000 de exemplare, nu a existat un mai bun mijloc de promovare a stațiunii decât un astfel de ziar. Iar dacă este să mai adaugi și modul în care, cu diverse prilejuri, distribuirea unei astfel de publicații se face gratuit în mii sau zeci de mii de exemplare, atunci succesul este garantat, iar stațiunea/orașul/firma/compania, își câștigă o binemeritată imagine și o consolidare nu doar pe piața de publicitate, ci și pe piața turistică!
Din cauza organizării precare și a ruperii lanțului de aprovizionare, deopotrivă cu bunuri alimentare și nealimentare, orientate acum tot mai mult către depozitele Armatei Române, care se pregătea de război, multe dintre stațiunile balneare și climatice și-au închis porțile. Așa s-a întâmplat și în cazul stațiunii Borsec, după cum ne înfățișează ziarul nostru:
,,Direcția băilor de la Borsec ne anunță că, în urma greutăților de aprovizionare, de comunicare și de servicii, sezonul de băi din anul curent, nu se va mai deschide”.
În plus, față de cele mai sus prezentate, nu este exclus să se fi adăugat și teama multora dintre vizitatori, care se gândeau că ar putea fi surprinși de tirul armelor și bombardamentul tunurilor, tocmai pe când se aflau în vilegiatură prin stațiuni, departe de casă…
Cu toate acestea, excelenta administrație a Slănicului-Moldova a permis redeschiderea sezonului și în acest an, care a prevăzut din timp necesitățile stațiunii, ținând cont și de pregătirile de război, dar și de dorința vizitatorilor de a mai petrece poate o ultimă și scurtă vacanță înainte de prima mare conflagrație a lumii… Astfel, prin grija administrației, Slănicul primește de la Comisia de Aprovizionare a județului Bacău, pentru consumul zilnic al oaspeților săi, importante cantități de produse alimentare, printre care, 3.000 kg de zahăr și 100 de vite, la care se mai adaugă două vagoane de făină, ,,pentru a fi pâine suficientă”, pe lângă cele două cumpărate de brutarul stațiunii, în timp ce de la Galați, sosesc zilnic, lăzi cu pește proaspăt… Iar afluența vizitatorilor este în continuă creștere, ca mai în fiecare sezon al băilor… Administrația stațiunii precizează de asemenea, că birturile și restaurantele Slănicului funcționează în condiții excelente, iar în Sala Cazinoului sunt programate spectacole de teatru și cinema, dar și de operă și operetă, susținute de nume mari ale scenei românești, printre care și marele actor de revistă, Constantin Tănase, prezentat și el, într-unul dintre episoadele anterioare.
Printr-o fotografie care apare în pagina a doua a numărului de față, ne este înfățișat în chenar negru, scriitorul și omul politic, Nicolae Gane, în interiorul căreia este inserată o cruce și textul ,,Marele admirator și duios cântăreț al frumuseților Slănicului-Moldovei”. Prin aceasta, ziarul anunță trecerea sa la cele veșnice (petrecută cu două luni în urmă, la 16 aprilie 1916), a celui care a rămas, fără îndoială, una dintre cele mai de seamă personalități românești din toate timpurile, unul dintre vizitatorii de seamă ai stațiunii, pe care a îndrăgit-o nespus și căreia i-a dedicat memorabile pagini literare, publicate în acest ziar și prezentate de-a lungul serialului. Iar undeva, mai jos, la rubrica ,,Informații”, cu privire la domnia sa, ziarul anunță: ,,În numerele viitoare, `Curierul Slănicului` va publica, în semn de adâncă venerație către memoria marelui publicist și admirator al Slănicului, neuitatul Neculai Gane, o serie de nuvele datorate ilustrului scriitor și închinate localității noastre. Vom începe cu superbul articol `Slănicul de ieri și de azi`”.
De altfel, acest articol a mai fost publicat în câteva rânduri în paginile acestui ziar, ultima oară, chiar în penultimul număr din seznul 1915 (4 august), la rubrica ,,Pagini răzlețe”, în fapt, numele volumului de publicistică publicat de Nicolae Gane în 1901, pe vremea când era prefect al județului Iași. Într-adevăr, articolul cu pricina va mai fi reluat o dată, în următorul numar, din 28 iunie 1916, dar alte nuvele/povestiri/reportaje ale regretatului scriitor, nu vor mai apărea niciodată în acset ziar, deoarece, efectele războiului își vor pune amprenta peste tot în viața omenirii…
Pe lista vizitatorilor stațiunii din această lună se distinge, printre multe alte nume de ofițeri superiori prezenți în stațiune, după cum ne informează ziarul, ,,distinsul ofițer și comandant de divizie, generalul Ioan Pătrașcu”. Acesta a fost unul dintre generalii Armatei Române din timpul Primului Război Mondial, în cadrul căreia a îndeplinit funcția de comandant al Diviziei 8 Infanterie, în campaniile militare din anii 1916-1917, când, pentru scurte perioade de timp a îndeplinit și funcția de comandant al Corpului I Armată (noiembrie-decembrie 1916 și mai-iulie 1918). Generalul Pătrașcu a mai comandat Corpul 4 Armată (februarie-mai 1918, acum ajuns la gradul de general de divizie) și Corpul 5 Armată (septembrie 1918-aprilie 1919). Interesantă și inedită este fotografia în care apare alături de generalii Eremia Grigorescu și Henri Berthelot, împreună cu ofițerii din Misiunea Militară Franceză, la un spital din Onești, în 1917 (Foto 4).
Text adaptat, adnotat și completat de Romulus-Dan BUSNEA
Proiect inițiat și derulat de către Serviciul Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău (SPJPTCAS), cu sprijinul Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași (BCU Iași), Bibliotecii Centrale Universitare ,,Lucian Blaga” din Cluj (BCU Cluj) și cotidianului ,,Deșteptarea”.
Sursa: BCU Iași, BCU Cluj;
Foto imagini vechi Slănic-Moldova: Colecția ing. Mihai Ceucă, Bacău. Grație domniei sale, o mare parte dintre fotografiile de epocă publicate în numerele acestei publicații se regăsesc și în episoadele prezentate, la care se adaugă și altele.
Foto 1: Nicolae Gane, captură de ecran din ,,Curierul Slănicului-Moldova”, Nr. 1, Marți, 21 iunie 1916, p. 2, BCU Iași
Foto 2: General Ioan Pătrașcu, site-ul Wikipedia, la https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_P%C4%83tra%C8%99cu#/media/Fi%C8%99ier:1916_-_General_Ioan_Patrascu_1.jpg
Foto 3: General Ioan Pătrașcu (în dreapta imaginii, alături de generalii Eremia Grigorescu, în mijloc și generalul H. Berthelot, în stânga, împreună cu un ofițerii din Misiunea Militară Franceză, 1917, la un spital din Onești), Categorii: Fotografii, Muzeul Național Militar „Ferdinand I”, Etichetă: Marele Razboi, site-ul Muzeul Virtual al Unirii, la https://mvu.ro/product/fotografie-cu-generalul-h-berthelot-generalul-eremia-grigorescu-si-gl-ioan-patrascu-impreuna-cu-un-ofiterii-din-misiunea-militara-franceza-1917/
Foto 4, veche: Stațiunea Slănic-Moldova, din colecția ing. Mihai Ceucă, Bacău
Mențiuni: Drepturile de autor pentru publicarea acestor texte sunt deținute de SPJPTCAS Bacău, prin persoana lui Romulus-Dan Busnea, cu acordul BCU Iași și BCU Cluj. În conformitate cu ,,Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe”, niciun material conținut în acest serial nu poate fi reprodus integral sau parțial fără acordul scris prealabil; Adaptarea, adnotările și completările la toate numerele din colecția acestui unic și inedit ziar sunt menite să întregească și să lămurească multe informații și aspecte din viața cotidiană a stațiunii, ca și a personalităților vremii, care nu au fost în totalitate prezentate în paginile ziarului, tocmai pentru faptul că acestea erau cunoscute de lumea de atunci, în speță de cei din zona Moldovei, de unde veneau și cei mai mulți dintre vizitatorii stațiunii.
(va urma)
