Chemați la misiune

În Evanghelia Liturghiei de duminica viitoare, găsim un apel adresat tuturor creştinilor: toţi sunt trimişi de Cristos în lume ca misionari şi apostoli.
Isus i-a trimis în misiune nu numai pe cei 12 apostoli, dar şi pe cei 72 de ucenici. Așadar, nu doar preoții au misiunea de a vesti Evanghelia, ci toți creștinii. Biserica creştină este în întregime misionară: poporul creştin este un popor de misionari. Un creştin care nu este misionar, nu este creştin.
Chemaţi cu toţii să fim misionari, nu înseamnă că trebuie să plecăm spre ţările din Africa, la popoarele păgâne care nu au auzit niciodată vorbindu-se despre Cristos. Să nu ne facem iluzii: un popor botezat nu înseamnă neapărat un popor creştin. Aici acasă la noi este ţara noastră de misiuni, aici este câmpul nostru de apostolat.
Cum vom fi misionari? Cum vom face apostolat? Răspunsul îl avem în textele Liturghiei. Ele ne pun în mână toate armele apostolatului. Prima formă de apostolat şi cea mai bună predică este bucuria ce apare pe faţa şi în viaţa creştinului. Prima lectură începe cu îndemnul: „Bucuraţi-vă împreună cu Ierusalimul şi veseliţi-vă cu el”.
În a doua lectură, sfântul Pavel le urează galatenilor ca pacea să coboare peste ei. Porunca dată de Isus în Evanghelie celor 72 de ucenici este ca, atunci când intră într-o casă, să spună mai întâi: „Pace acestei case”. Shalom, cuvântul cu care se salută evreii, nu înseamnă doar pace, ci plinătatea bucuriilor şi satisfacţiilor, mai ales sufleteşti.
Misionarul trebuie să aibă atitudini clare. Prima este aceea a urgenţei şi a complexităţii misiunii sale: „de secerat este mult, dar lucrătorii sunt puţini”. De aici necesitatea rugăciunii. Urgenţa şi complexitatea îndatoririi sunt subliniate şi de un alt avertisment: „nu salutaţi pe nimeni pe drum”. Nu este timp pentru conversaţii lungi şi inutile. Discipolul nu are timp de pierdut. A doua atitudine: „nu luaţi cu voi nici bani, nici desagă, nici sandale”. Discipolul este invitat să nu se lase îngreunat de prea multe bagaje şi de prea multe pretenţii. Un discipol îngreunat de prea multe bagaje devine sedentar, conservator, foarte bun la a găsi o mie de motive de comoditate. Sărăcia este şi un semn de credibilitate: demonstrează că misionarul se încrede în Dumnezeu şi nu în el însuşi. Arată că misiunea sa este cu totul gratuită.
Pr. Richardo-Dominic Baciu