Chemarea la “Nunta Împărătească”

Nunta împărătească despre care ne vorbeşte Mântuitorul Iisus Hristos în parabola citită în Duminica a XIV a după Rusalii la Sfânta Liturghie, nu este altceva decât unirea dintre El şi noi care formăm Împărăţia Sa, adică Biserica la care a chemat mai întâi, prin profeţi, pe evrei, pe care i-a ales ca popor al Său. Dar fiindcă acesta a respins invitaţia la nuntă, adică pe Hristos şi mântuirea oferită de El, Dumnezeu a chemat pe păcătoşi şi toate popoarele să participe la “nunta împărătească” . Astfel, Împărăţia Sa s-a răspândit pe întreg pământul. Intrarea la această nuntă, în Împărăţia Sa, cum ştim, se face prin uşa Sfântului Botez – Taina prin care odată cu Harul sfinţitor primim viaţa divină şi întreg organismul acestei vieţi supranaturale – cele trei virtuţi teologice, darurile Sfântului Duh. Această viaţă dumnezeiască ne-o alimentăm la ospăţul euharistic al Sfintei Liturghii, unde Împăratul Hristos, Mirele sufletelor noastre, ni Se dăruieşte ca hrană spirituală, cu Trupul şi Sângele Său şi cu dumnezeirea şi fiinţa Sa umană. Iar această unire este mai mult decât aceea dintre mire şi mireasă căci Iisus spune: “Cel ce mănâncă Trupul Meu, şi bea Sângele Meu, rămâne în Mine şi Eu în el” (Ioan VI, 56).

Cum ştim, Sfânta Euharistie este Taina Tainelor, deoarece spre deosebire de celelalte şase Taine, aici primim nu numai Harul sfinţitor şi asigurarea celorlalte daruri specifice fiecăruia dintre ele, ci pe Însuşi Mântuitorul. Aceasta este o Taină al atotputerniciei divine, mai presus de orice înţelegere, pe care însă o acceptăm prin credinţă, căci dacă Dumnezeu a creat lumea prin cuvânt, din nimic, dacă tot prin cuvânt a preschimbat apa în vin la nunta din Caana şi a înmulţit pâinile în pustiu, de ce nu ar putea preface pâinea şi vinul în Trupul şi Sângele Său la Sfânta Liturghie?

Desigur toţi creştinii adevăraţi participă şi se împărtăşesc din această Taină cu regularitate la Sfânta Liturghie, dar ştiu oare toţi că Sfânta Euharistie, Cuminecătura, este nu numai o Taină, adică un mijloc de împărtăşire a Harului, de sfinţire, ci şi o Jertfă, singura Jertfă a Legii Noi, a creştinismului şi dacă ştiu, sunt ei deplin conştienţi de conţinutul acestui cuvânt, de ceea ce înseamnă Jertfa? Iar dacă şi aceasta o ştiu, trăiesc ei conform acestei credinţe? Căci cel mai important pentru un creştin autentic este nu cât ştie, ci cât trăieşte din ceea ce ştie.

De aceea se cuvine să ne revizuim modul participării la Sfânta Liturghie; să conştientizăm sensul ei, să asistăm la ea cu atenţia, evlavia şi dispoziţiile cuvenite şi să ne împărtăşim cât mai des cu Hristos – Izvorul vieţii noastre veşnice ca să ne transforme şi pe noi zi de zi tot mai mult în El şi să ne dăruim în întregime Lui, căci El a spus: “Cine mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu, rămâne în Mine şi Eu în el în veci” (Ioan VI, 57).

Pr.Liviu Burlacu
Centrul “Izvorul Tămăduirii”-Bacău