Tradiția Bisericii pune la dispoziție, în mijloc de Post Mare, posibilitatea de a ne aduce în inimi primăvara cea duhovnicească, prin Cruce. Pentru a nu pierde din vedere în Cine ne este mântuirea și pentru a vibra, sub greutatea propriilor noastre jertfe și nevoințe, pe Calea mergerii transfiguratoare înspre lumina Învierii. O lecție a Crucii înainte de săptămâna Patimilor, spre a ne putea întări. În a ne pironi cu Hristos, Domnul, de dragul bucuriilor care dau conținut fundamental fericirii noastre.
Evanghelia zilei ne prezintă mucenicia purtării Crucii în mijlocul unei lumi care se leapădă extrem de ușor de Cel Răstignit, refuzându-și, prin aceasta, adevăratul sens de viețuire: „Zis-a Domnul: Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze… Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și va pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Căci de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele și Fiul Omului Se va rușina de el când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinții îngeri” (Marcu 8, 34-38). Textul ne obligă la reflexie… dar și la dorința de a reconstrui, puţin câte puţin, poziționarea noastră alături de Hristos, în perspectiva bucuriei Învierii.
Folosindu-se de termenul grecesc psyche (suflet), fragmentul evanghelic evidențiază contrastul existent între pământesc și duhovnicesc. Psyche indică, mai ales, componenta adâncă a eului individual, partea spirituală din noi. Sinele nostru pare a fi pus aici în contrast total cu viața cea adevărată. Căci, fără lepădarea de cât mai multe din cele ale omului egocentric, nu poți să urmezi cu adevărat Domnului. Iar lepădarea nu ilustrează vreo depersonalizare sau anulare de conștiință ori voință, ci pironirea liberă a voinței întru alungarea păcatului. Sintagma „oricine voiește să vină după Mine” indică faptul că nu poți deveni creștin eludând această condiție. După cum, a ne purta crucea, nu poate exprima altceva decât a răstigni, pe Golgota inimii, toate patimile și căderile personale.
Pornind de la textul evanghelic, Părinții Bisericii reușesc să identifice treptele urcușului celui duhovnicesc: a voi – a te lepăda de tine – a-ți lua crucea vieții – a urma Domnului. Dinaintea tuturor, însă, valoarea dominantă o are Chemarea. A urma ei este, așadar, a ne purta Crucea!
Pr. prof. dr. Adrian Alexandrescu, inspector școlar
