Lumea prin ochi de adolescent
“Reusesc sa invat si sa realizez tot ce imi propun”. Astfel s-a caracterizat, fara urma de infatuare, interlocutorul meu, Cezar Ignat, un elev de 17 ani de la Colegiul „Vasile Alecsandri”. La intrebarea amuzata „Cum reusesti?”, a raspuns sincer ca este foarte incapatanat. Competitiile sunt pasiunea sa, iar visul lui poarta un nume: Pulitzer.
Tatal ii este partener in proiecte, mama il incurajeaza in tot ce-si propune. De aceea, munca pentru a atinge performanta nu este un calvar, ci o captivanta calatorie. Prima sa pasiune „mai serioasa” a fost programarea. „Secretele mi le-a dezvaluit tata. Este pasionat de inceputurile din acest domeniu si mi-a deschis si mie drumul. Am invatat foarte multe limbaje diferite.” Si-a construit un site, www.cezarignat.com, la care a muncit mult, dar nu fiindca ar fi fost dificil, ci pentru ca il perfectiona continuu. „Acesta este un defect al meu pe care altii il considera o calitate: intotdeauna cred ca se poate mai bine.”
O pasiune si un tel
Aceasta cautare neobosita i-a adus o noua pasiune: fotografia. In urma cu trei ani a primit un aparat foto. De atunci, lumea i se dezvaluie altfel. „Sunt trei ani de cand invat sa pictez cu lumina.” Primul premiu pe care l-a luat a fost la concursul organizat de Centrul Regional de Ecologie, cu o fotografie, „Vise dinspre apus”, a Lacului de acumulare. „Chiar daca am primit multe aprecieri si am avut succes cu fotografiile mele, eu le vad toate defectele. De aceea cred ca nu ma voi plictisi nici peste 70 de ani sa invat si sa caut fotografia perfecta. Un fotograf celebru, Ansel Adams, a spus ca fotografia lui preferata este cea pe care urmeaza sa o faca. Am inceput sa inteleg aceste cuvinte.” Pasiunea sa i-a adus si un vis: premiul Pulitzer. „Chiar daca imi va lua toata viata, voi incerca sa il obtin.” Pentru a-si cumpara un aparat foto mai performant decat cel pe care il are, Cezar a inceput sa-si vanda pozele, dar a constatat ca „este greu sa traiesti din fotografie”.
Visul si realitatea, imbinate in engleza
Pana la ravnitul Pulitzer, Cezar se concentreaza pe alte competitii. Pasionat de engleza si un vorbitor innascut, anul acesta a ajuns in finala concursului „Public speaking”, organizat de English Speaking Union. „Tema era visul, pe care eu l-am imbinat cu realitatea, sub titlul «The marketing dream». Am obtinut o mentiune, dar aprecierile ambasadorului Marii Britanii, Martin Harris, care a spus ca discursul meu a fost preferatul sau, au insemnat pentru mine mai mult decat orice diploma. Mi-a mai spus ca tot ce imi doreste este sa mai particip o data la consurs. Prin urmare, ma pregatesc deja pentru la anul.”
Necrutator cu politicienii
Sensibil in fata peisajelor pe care le priveste prin obiectiv, Cezar este necrutator cand vorbim despre societatea in care traim. „Nu sunt de acord cu cei care spun ca implicarea este inutila, ca oricum nu se schimba nimic. Politicienii ar trebui sa le demonstreze ca nu au dreptate, nu sa se piarda in lupte pentru defaimarea adversarilor.” Mai spune ca, „din pacate, politicienii mei preferati sunt morti. Winston Churchill si Margaret Thatcher m-au convins ca nu conteaza ce esti, barbat sau femeie, sau cum arati, inalt ori scund, poti schimba ceva in tara ta, in lume. De la noi, «politicianul» meu preferat este profesoara mea de istorie, fiindca ne-a prezentat trecutul in asa fel incat sa vedem clar prezentul si sa conturam viitorul pe care il dorim.” Cezar este incantat ca la „Alecsandri” a fost lasat sa gandeasca, nu i s-au servit portii de invatatura in forme fixe. „De aceea sunt fericit ca am ales acest colegiu. Profesorii ne-au incurajat sa gandim si sa avem incredere in noi.”
Doina Mincu
