Sora Cristina avea un oaspete de seama. Ea este cea care raspunde, mai bine spus isi asuma raspunderea, alaturi de alte sase maicute, de cei o suta cinci prichindei care descopera ABC-ul cunoasterii. Nu am putut sta de vorba. Musafira, venita de peste mari si tari, avea prioritate. Sigur va ramâne cu amintiri de neuitat. Sora Cristina m-a lasat insa pe mâini bune. Asa le-am cunoscut pe sora Maria Chelaru, sobra si inteleapta, si pe sora Ana Horvat, punctuala si logica.
De unde Mondo natura la maicute? Din titlu. Gâgâlicile astea mici, cu vârste intre trei si sase ani, invata despre respect, bunatate. Perimatul simt civic devine o lectie de viata daca o voce calda transforma cele zece porunci in sfaturi. Am aflat si eu din “surse”, ca pe la mijlocul lunii viitoare aici se va organiza ceva. Nimic iesit din comun. De-ale Cercetasiei. Smerit, gândul se leaga, fugarit de cele lumesti, tot de Mama Natura. Sunt la o gradinita cu program normal, Roza Venerini, pe malul drept al Bârnatului, inaintea Podului cu lanturi. Acum e vacanta si maicutele se ocupa de curatenie. Poarta e deschisa. Umblu dezlegat fara sa ma opreasca nimeni. Imi zâmbesc de parca as fi de acolo. Nu au nimic de ascuns. Ele isi spun surori, eu le spun maicute.
Cercetasii au fost pioneri. Deschizatori de drumuri. Au purtat si poarta cravata. Visinie, neagra, rosie. Alb nu. Culoarea puritatii a fost folosita si ca stindard al capitularii. Acum e albastra. Un albastru ultramarin pe un bleu ciel. Fenomenul are o intreaga istorie in spate. Astazi presupune cultivarea si punerea in valoare a unor abilitati avute din nastere, atrofiate de statul la calculator, uitatul la televizor sau plimbatul degetului pe ecranul… nici nu-i mai spun tableta sau telefon. In Bacau am intâlnit pe internet trei aplicatii. Fericitul Ieremia, Sfânta Cruce si Insula Cercetasilor. Nu vreau sa intru in amanunte.
E de bine. Invatarea prin actiune, România Pozitiva, Educatia non formala sau informala… Nu sunt doar teme. Am in fata mea doua femei cu tinuta sobra, care stiu sa zâmbeasca si cred in asta. Descopera ce au descoperit citind cuvintele puse in scriptiuri, bunatate. Imi explica ce inseamna de fapt termenul. Cunoastere. Ca sa fii cercetas, sa imbraci uniforma, sa porti cravata, trebuie sa meriti. E nevoie insa de educatie. Sa inoculezi binele si sa stapânesti forta. Sora Maria e directoarea asezamântului. Educator si profesor. A intrat in congregatie in nouazeci si doi. “Dumnezeu vroia altceva de la mine. Poate de asta sunt aici”.
Nu crede in zodii dar recunoaste ca este leoaica. Isi spune vârsta cu seninatate. Jumatate de secol. Nu o arata. A lucra cu prichindeiii vine de la sine. Cealalta maicuta, Ana, s-a nascut exact când balanta testa acul scorpionului. A implinit treizeci si cinci. Ii dadeam mai putin. Temperamentul ei isi spune cuvântul si ma ajuta la documentare. Hai sa cercetam ce fac cercetasii când sunt in vacanta.
Jamboree, adunare dinamica
Asa se cheama intâlnirea cercetasilor. Inlocuieste cuvinte de genul miting, intrunire, de ce nu, distractie. A botezat-o un englez. Interesant e sa transmit si eu mai departe ca “Scouting for Boys” a fost a patra cea mai vânduta carte a secolului trecut. Dupa Biblie, Koran si “Little Red Book” a lui Mao. “Omagiul” lui Ceausescu are si azi o cota ridicata de piata dar sta la coada cu Petre Tutea si Cioran, traitori in sistem, pe care nu-i mai pomeneste nimeni. Cercetasia a sarbatorit peste o suta de ani de când a fost consemnata scriptic.
Bazele le-a pus Robert Baden Powell, decorat de regina Victoria si avansat la gradul de general maior dupa o distinsa cariera militara. Se adresa tinerilor care visau sa urmeze o cariera militara. Incuraja aventura si lucrul in echipa, exemplul personal, spiritul de sacrificiu. Totul desfasurându-se in mijlocul naturii. Au luat fiinta tabere de vacanta. La noi, primele grupuri de cercetasi apar la Brasov, Blaj, Bucuresti. Trecusera cinci ani de la focul izbucnit la Flamânzi.
Mentor si initiator a fost Gheorghe Munteanu-Murgoci, vizionar om de stiinta, Român. Singurul monument din lume, dedicat cercetasilor, se afla la Tecuci. Este ridicat in amintirea tinerilor care in primul razboi mondial, in spatele liniei frontului, au ajutat unde era nevoie. Joaca s-a transformat in practica. Si multi au ramas acolo, ingropati la umbra cetinii, fara sa inteleaga de ce lumea e asa de rea. Observatori, telegrafisti, curieri, sanitari. Perioada interbelica a perturbat curentul si a denaturat ideea. Anglia a ramas o insula. Nu la fel gândeau cercetasii de acolo? De ce nu gândeau ca cei din Rusia, cei din Germania sau Spania? Alte zone, alta logica.
Jamboreea organizata la Mamaia in iulie treizeci si patru reunea in tabara de corturi, instalata pe plaja, tineri cercetasi olandezi, turci, unguri, francezi, cehoslovaci… deveniti acum cehi si slovaci. Carol al II-lea a suspendat activitatea Organizatiei din România, in treizeci si sapte. Din nouazeci spritul s-a reactivat. Sa fie de vina globalizarea? Am evoluat si gândim altfel? Cercetasii s-au redescoperit. Simt in jurul meu dorinta de bine. Si deviza e incitanta: “Gata oricând!” Au idealuri, legi, principii dar si promisiuni. Si angajamente. Dorinta spre o lume mai buna. Poate ca istoria nu se mai repeta. O.N.C.R (Organizatia Nationala Cercetasii României) functioneaza ca organizatie non-profit.
“Primavara renaste viata… imi zâmbeste Maria. Copiii invata, vad, experimenteaza. Crengile negre iarna s-au facut verzi. Avem programe educationale. Nu neaparat legate de natura. Le-am dat noi denumiri, asa… dupa suflet: «Curcubeul schimbarii, cinci portii de legume si fructe». Sa-i invatam de mici sa manânce sanatos si sa creasca frumos. Suntem ca o closca cu puisori”, intervine Ana. ”Dar sunt lucruri care nu trebuie scrise.
Ne bucuram când putem ajuta si… atât. Faptul ca un copil primeste iubire, la rândul lui va darui ce invata. Pe douazeci si trei mai avem Cercul Pedagogic. O actiune legata si de cercetasie. O sa fim mai multe cadre didactice. Noi suntem impartiti pe mai multe centre. Copii…? Doua clase. Cam cinzeci. Se pune accentul pe descoperirea naturii. Pornim de la o poveste si o dezvoltam. Pot fi picturi, desene, grafica, origami, colaj. Forme in care copilul intelege sa reprezinte povestea. Va fi un juriu si se vor acorda premii.”
Le-am rugat sa stea, pentru o fotografie, inconjurate de flori. Gradinita de la intrare zumzaie de bondari. Contrastul galbenelor lalele cu haina monahala zgândareste ochiul. Important este zâmbetul necrispat pe care il afiseaza. Vine senin, de undeva din interior. Oare de unde atâta energie si dorinta de a face bine?