Se discută tot mai mult despre intenția liderilor politici de a ne proteja de manipulare prin introducerea unui soi de cenzură a informațiilor, care să nu lase să treacă acele lucruri care ne-ar putea afecta capacitatea de a lua decizii informate. Sau invers, nu am înțeles prea bine, întrucât toate aceste idei lansate atât la nivelul SUA, cât și la cel al UE, nu sunt decât un penibil sistem de cenzură.
Oricum i-ar spune și oricum ar boteza acesta, până la urmă tot cenzură se cheamă, deși ei îi spun mecanism de luptă cu dezinformarea. Să ne gândim numai cât de periculoasă poate fi această dezinformare! Ne putem trezi cu idei haotice, gânduri nealiniate cu politica oficială sau, Dumnezeu ferește, cu convingeri proprii! Nu-i așa că este mai bine să avem un filtru bine pregătit, care să ne furnizeze doar informațiile corecte, potrivite pentru a nu ne afecta prea mult stimularea creierului?
Un cetățean informat este cel mai periculos cetățean pentru orice guvern. Pentru că acel cetățean care știe care sunt adevăratele cauze care au determinat Guvernul să ia anumite decizii nu poate fi forțat să le aplice. Oricare ar fi cetățeanul și oricare ar fi Guvernul.
Poate unii se gândesc la China sau Rusia, ori Coreea de Nord; însă nu trebuie să uităm că acum 2-3 ani Occidentul așa-zis democratic s-a trezit că are opiniile cenzurate în numele „științei”. Desigur, noi știm acum că Știința a fost doar un pretext pentru ca unii să se îmbogățească nepermis de mult, introducând restricții și seruri experimentale obligatorii care au costat atât statele, cât și cetățenii miliarde de dolari.
Să ne amintim de trecutul nostru glorios, când, înainte de 1990, am avut parte de o structură de informare care decidea cu grijă ce trebuie să știm și ce nu. Cum am putut supraviețui fără un filtru atât de competent? Oarecum, pare că a fost o greșeală să ne bucurăm de libertatea de exprimare și de accesul la informație, dar acum suntem pe cale să ne corectăm acea eroare.
În noul context internațional generat de criza din Ucraina, va fi extrem de periculos să mai spui ce se întâmplă în realitate pe front sau în lumea sudului global, revoltat împotriva hegemonului pe care noi trebuie să-l slăvim, cum slăveam, altădată, URSS-ul.
Așa că, dacă o să citiți despre războiul dintre Federația Galactică și Imperiul Klingonian, despre Cardassia sau despre Flota Stelară, să știți că autorul n-a înnebunit. Doar că, la fel ca pe vremuri, va trebui să umble cu șopârle ca să treacă de cenzura de stat.
