Ah, joi, 14 septembrie 2023, o zi plină cu delectări dedicate ochilor de artist, ochilor oricui, de fapt, o zi numai potrivită pentru o analiză a vieții prin fotografie și… retrospecție?
Asociația „Gil Ioniță” a organizat, în colaborare cu Complexul Muzeal „Iulian Anonescu” – Secția de Artă, Bacău, expoziția de fotografie a artistului VEM (Victor Eugen Mihai), intitulată „Ceci n’est pas un Magritte” („Acesta nu este un Magritte”), în încercarea, reușită, a autorului de a reinterpreta operele celebrului René Magritte, pe care VEM îl consideră, de altfel, „părintele suprarealismului”, după cum a afirmat la vernisaj artistul fotograf Ioan Viorel Cojan.
În primele secunde, de când am intrat în interiorul Galeriilor Alfa, am fost întâmpinată de o atmosferă deschisă, de parcă pășisem direct în abstract. Prezența domnului VEM la costum, plimbându-se prin mulțime, cu un măr nelipsit din mâna sa, părând el însuși un personaj dintr-o lucrare de Magritte, a făcut experiența cu atât mai memorabilă. Tablourile care mi-au captat atenția (și care vor rămâne anonime, în speranța de a vă convinge să le vedeți chiar voi) păreau să fie opuse, unele reprezentând haos, altele, echilibru, unele, libertate, altele, captivitate… Numitorul lor comun a fost, totuși, impecabilitatea detaliilor și a compoziției.
Abordarea „updatată” a lucrărilor lui Magritte m-a surprins plăcut. Atrasă în mod obișnuit de stiluri clasice renascentiste, nu credeam până în ziua respectivă că m-ar putea impresiona și suprarealismul. Fotografiile lui VEM oglindesc, oarecum, realitatea într-o formă brută și complexă. Sunt un fel de înveliș modern al unor opere care, acum mai bine de o sută de ani, scoteau într-un mod unic în evidență niște vremuri nu foarte diferite, în care umanitatea avea nevoie de echilibru, în timp ce unii îl găseau în interior. (Posibil, prin intermediul artei.) Cu toate acestea, s-a putut observa clar amprenta autentică a lui VEM în fiecare.
Și s-au spus atât de multe cuvinte frumoase! M-au impresionat în mod expres cele ale criticului de artă Maria Bilașevschi: „Ceea ce prezintă VEM în această seară, faptul că nu e un Magritte, dar este un profet, reprezintă foarte bine o frescă a societății noastre, și nu este o frescă pe care dorește să ne-o prezinte într-o cheie satirică, ci mai degrabă într-o cheie profundă (…), o cheie de interpretare a actualității. (…) Își ridică interpretarea a ceea ce a însemnat Magritte pentru cultura universală. Poziționarea lui față de realul nostru și de mentalul colectiv cred că ne apelează mai degrabă, și tocmai de aceea reprezentările și autoreprezentările lui VEM sunt preluate din actualitatea vremii și aduse în actualitatea noastră.”
De asemenea, nu am putut să nu apreciez, cu o empatie distantă, relația dintre artistul VEM și domnul fotograf Ioan Viorel Cojan, care, într-o manieră calmă și apreciativă, a declarat următoarele, la vernisaj: „Am reușit să îl cunosc pe VEM în intimitatea creației lui și am rămas uluit de puterea de mobilizare, de ambiția cu care își crea fiecare detaliu… (…) Niciun detaliu nu era omis. (…) Am învățat foarte mult de la el. Îi mulțumesc că mi-a dat, așa, un suflu și mi-a schimbat și mie ritmul.”
Pot afirma și eu că, după această expoziție, ceva în mine s-a trezit… o dorință de a face artă mai mult ca înainte. Mi-am schimbat și eu ritmul. Uneori contează mai mult să ne oprim în timp, așa cum sunt înfățișate subiectele fotografiilor, și să absorbim momentul prezent ca și cum se va scurge, pe asfalt, dintr-o sticlă de Cola.
Cronică: Daria-Andreea Apalane, elevă, în clasa a IX-a, la Colegiul Național „Vasile Alecsandri” și la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău
Foto credits: Maria Alexandra VAMAN (clasa a IX-a), elevă la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău
Prof. coord. Laura Huiban
*Aceasta nu este o zi obișnuită
