Teoria ne spune ca valoarea unui bun este dată de raritatea acestuia; așadar, o resursă care se găsește cu mare greutate va fi mai scumpa față de una care se găsește ușor, pe toate drumurile. Dacă ne luăm dupa această logică, cea mai scumpă și, deci, puternică, valuta din oraș este hârtia igienică. Intrați, de curiozitate, la toaleta unui restaurant, a unei instituții, a unei companii și o să vedeți că hârtia igienica este ținută bine, sub cheie, păzita să nu fie furată.
Atunci când se găsește. Parcă dispenserele de hârtie care se încuie s-au inventat special pentru băcăuani, deși, cred că putem exitende problema la nivelul întregii țări. Și mai sunt și acele dispozitive extrem de ingenioase, poate prea dificile pentru români, în care bagi sulul de hârtie, îl încui cu cheia și scoți doar un capăt printr-un orificiu. E cel mai de succes dispozitiv care s-a inventat vreodată.
Garantat face economie! E special creat pentru criza de hârtie igienica pentru că e suficient un client mai putin ieșit în oraș care să tragă mai puternic încât să rupă hârtia chiar de la ieșirea din dispozitivul de siguranță pentru ca următorii nefericiți care intra în cabină să-și blesteme zilele și lipsa de inspirație pe care au avut-o când au comandat tocăniță. Fără îndoială, nu am fi fost în aceasta situație, că mai lipsește puțin și putem lista hârtia igienica la Bursă, dacă românul nu ar avea cleptomania în sânge. Cât costă un sul de hârtie? O nimica toată! Dar daca e lăsat nesupravegheat în vreo toaleta dispare instantaneu.
Pentru că în mintea concetățenilor noștri, are valoare. Iar dacă e valoros, nu poate fi lăsat, așa, aiurea, trebuie luat și pus bine în geantă.
