Economia de piata e cât se poate de ok in România, doar ca nu duce nicaieri. Pentru ca ideologia a dispus eliminarea reglementarilor si a aproape oricarei forme de interventie a statului in economie pe motiv ca perturba jocul in afaceri.
Si rezultatul este cel de astazi: ne invârtim in cerc.
Nu exista nici o directie in care sa se mearga. Economia se misca haotic, fiecare sector trage in câte o directie si toata treaba este lasata asa pentru ca, chipurile, piata se va autoreglementa si regla. Uite, ca nu se regleaza sau, daca, totusi o face, acest lucru se petrece in dezavantajul cetateanului.
Sa luam un exemplu cât se poate de simplu: stomatologia. Statul s-a retras complet din acest domeniu, lasând cale libera initiativei private. Rezultatul a fost ca, da, cabinetele stomatologice au devenit cât se poate de bine dotate, stralucesc de curatenie dar in ele nu intra decât cine-si permite.
Pentru ca preturile au fost ridicate atât de sus incât accesul la medicina stomatologica a devenit un lux iar România se situeaza pe primele locuri in cadrul tarilor in UE cu cele mai mari probleme din acest punct de vedere. Românul a ajuns sa mearga la stomatolog doar in ultima instanta, când durerea de masea il face sa turbeze.
Teoria spune ca o concurenta mai puternica este in avantajul consumatorului, pentru ca va duce la scaderea preturilor. Or, asta nu s-a intâmplat in stomatologie.
Prin urmare, Statul ar trebui sa intervina si sa creeze mecanisme care sa permita accesul la servicii de sanatate pentru toate categoriile. Statul trebuie sa-si reintre in atributii si sa joace rolul de gestionar al riscurilor colective si al avutiei nationale.
