De la un timp, dai din ce ești, nu din ce ai. L-am auzit spunând asta, într-un interviu televizat, pe marele regizor rus Nikita Mihalkov, el referindu-se la sprijinul pe care-l poate oferi un artist celebru unui tânăr aspirant la gloria artei. Când ai devenit celebru, personalitatea ta inspiră mulți oameni, iar numele tău deschide uși, influențează decizii și poate influența în bine drumul pe care-l parcurge un tânăr dornic de afirmare. Totul este să ai această mare deschidere și generozitate, să nu fii egocentric, narcisist, vanitos din cale-afară.
Citind cartea asupra căreia m-am oprit (Transmiterea), aflăm multe lucruri noi sau ne reamintim unele pe care le știam de mult, dar nu le mai acordam atenție. De altfel, la sfârșitul volumului găsim și o mică antologie de texte din Socrate, Platon, Molière, Montaigne, Gide, Romain Gary, Simone Weil, Pascal Quignard. Dar, mai cu seamă aflăm următorul adevăr: că noi transmitem, în cea mai mare parte a timpului, fără știrea noastră, prin atitudine și emoții, printr-un fel de contagiune. Iar când este vorba despre maeștri și discipoli, despre profesori și elevi trebuie să știm că, în acest caz, transmiterea vine din ambele sensuri. Adică și maeștrii învață de la ucenicii lor. Dar, și acest fapt este esențial, nu din predici, pentru că transmiterea trece în primul rând prin puterea exemplului și prin emulația declanșată de comportamentele pe care le admirăm. Orice am face, ne sfătuiește psihologul Marshall B. Rosenberg (care s-a făcut cunoscut prin cercetările sale privind comunicarea nonviolentă), să facem cu dorința de a sluji viața.
„Puneți-vă în slujba oamenilor, cu compasiune, iar dacă scopul vostru este de a contribui la bunăstarea lor și faceți lucrul acesta cu toată convingerea, aceasta va servi și nevoii voastre de a contribui, iar când dăm în felul acesta, devine foarte dificil și foarte subtil, de fapt, să știm cine dă și cine primește.” Asta mi se pare cel mai frumos lucru, și cred, cu toată tăria, că transmiterea îi face pe oameni fericiți. Atunci când arată o bună dispoziție, când știu să dăruiască un surâs, să asculte atent, să-și manifeste o susținere empatică față de ceva sau cineva, să poată da un sfat bun, o mână de ajutor, în chip firesc și nu în urma unui vizibil efort. Într-un sens mai larg, ni se spune, „resimțind ceea ce ne aducem unii altora, devenim mai puternici și ne încărcăm cu un sentiment de pace și de apartenență la o comunitate și la un ciclu de viață care are sens”.
Mi-au plăcut, în mod expres, capitolele despre educație și despre copilărie, ca o etapă cheie în procesul de transmitere. Și câteva sensibile rânduri despre „reciclarea iubirii”, o frumoasă modalitatea de a trăi transmiterea. Asta întâmplându-se atunci când dăruiești, când împrăștii din lucrurile, din cadourile pe care le-ai primit, văzând iubirea dincolo de obiectul material. Pe care poți să-l dai mai departe, reținând doar esențialul, dragostea, atenția față de persoana ta. Și, în încheiere, am să reproduc un îndemn al lui Dalai–Lama: „Vă cer un lucru, să vă dați seama că ceea ce contează cel mai mult în viață este să ai o inimă bună”. Nu e deloc ușor să fii bun, dar merită să încerci, să te străduiești.
