Majoritatea documentelor descoperite sunt de la începutul anilor ’50 și se referă, în special, la construcția și evoluția fabricii de avioane din Bacău. Desigur, este vorba doar de documentele declasificate, cele pentru care specialișii agenției garantează că nu mai au importanță operativă. Nu avem de unde ști ce alte secrete se ascund în arhivele CIA. Chiar și așa, putem trage o concluzie: pericolul spionilor nu era o invenție a comuniștilor. O alta concluzie este că, în ciuda propagandei, contra-spionajul românesc era cam varză.

Fabrica de avioane

Un document clasificat ca SECRET și datat 13 martie 1952 informa că în județul Bacău sunt pe cale să fie construite două aerodromuri militare – unul în dreapta căii ferate Bacău – Adjud, în partea opusă fabricii Letea și celalălat lângă Răcăciuni. Peste numai câtave zile, pe 19 martie, un alt raport confidențial informa că „la 2 mile sud de Bacău, între Bistrița și șoseaua Bacău – Focșani, circa 2000 de muncitori lucrează la ceea ce se numește Șantierul de Construcții AR4”. Raportul se încheia cu concluzia că se construiește o mare bază aeriana.

La 9 decembrie 1960 CIA are deja un raport complet despre ceea ce se întâmplă la fabrica de avioane din Bacău. Se știe ca aici lucrează 1150 de persoane, din care 100 sunt ingineri. Fabrica asamblează Mig 17 după ce s-a ocupat de MIG 15. In ceea ce privește MiG-urile 19, care staționează la Deveselu, acestea au ajuns la URA abia în luna martie 1960. Raportul mai specifică o seamă de lucruri aparent minore: mașinii radio militare care a fost parcată la capătul pistei i se spune „Zebra”, fabrica nu are adăpost anti-aerian iar sirena de alarmă este montata pe turnul de apă din mijlocul fabricii. Există o lista cu numele șefilor de compartimente – pe asistentul mecanicului șef îl cheamă Gogu, materialele clasificate sunt în grija căpitanului Munteanu, pe șeful laboratorului chimic îl cheamă Leon. Raportul are atașată o planșa cu amplasarea fiecărei clădiri și cu destinația fiecărei încăperi.

 

CIA deține, de exemplu, planuri detaliate ale fabricii de avioane, fotografii luate din interior, știa la ce folosește fiecare încăpere, chiar și unde sunt vestiarele, cum îi chema pe șefii de secție sau cine are grijă de materialele clasificate.

Un alt raport, din aprilie 1979, reevalueaza ceea ce se știe despre fabrica de avioane și aduce la zi informațiile. Se specifica faptul că fabrica are 73 de clădiri, din care 66 sunt considerate importante, amplasate pe 34,2 hectare. Există un tabel cu clădirile și cu specificații. De exemplu, clădirea nr 6, folosita de administrație are 2277mp, patru etaje și un lift în partea de sud. în unitate se fabrică lansatorul de rachete Grindina, cu 21 de tuburi de calibrul 122 mm. Circa 200 de lansatoare sunt construite în fiecare an, unele fiind exportate în Egipt.

Fotografiile analizate sugerează ca lansatorul este fabricat în secțiunea nordică a clădirii de reparații/asamblare.

În fine, un raport din 1 iulie 1982 identifica drept producător al lansatorului de rachete M1979 fabrica de avioane de la Bacau. Lansatorul, cu 40 de tuburi pentru proiectile de 122mm intrase în dotarea Armatei Române în 1981. Raportul mai spune că tot aici s-a construit și lansatorul M1974, care a fost văzut ultima oara în fabrică în august 1979, când au fost observate patru bucăți.

Fabrica de muniție din subteran

Un raport informativ din 17 noiembrie 1952 se referea la fabricile de municție și componente pentru muniții din România. Una dintre aceste, cu indicativul URS44, s-ar fi aflat într-o pădure, la 10 km de Onești. Aici ar fi lucrat 400 de muncitori, in facilități subterane. Conform raportului, la fabrică se ajunge în 15 minute cu mașina de la șoseaua principală. Fabrica ar avea trei etaje sub pământ, fiind dotată cu propria centrală electrică iar pe director îl chema Stoica.

Traficul din Gara Bacău

Un document datat 5 decembrie 1952 a fost dedicat traficului feroviar prin Gara Bacău. Conform raportului, în stația CFR erau angajați 1.000 de oameni, din care 360 la departamentul de trafic și 150 în secția tehnică și la depouri. Circa 200 de vagoane sunt încărcate și descărcate zilnic în Gara Bacău deși s-ar putea și mai mult dar nu sunt suficiente vagoane. Pe lângă ciment, lemn sau alimente, se specifică și faptul că în fiecare lună trec 100 de tone de muniții către depozitele de la Itești.

Zăcămintele de petrol

La 23 aprilie 1953, CIA a redactat un raport cu privire la zăcămintele de petrol din România. Între acestea se referă și la situația din județul Bacău, unde s-a descoperit un zăcământ nou la Zemeș, pentru exploatarea căruia s-a construit un drum nou. Alte pungi de petrol s-ar fi găsit chiar în suburbiile Bacăului, specifică raportul, dar și la Moinești, în spatele Gării iar întreaga populație va trebui mutată din zona. Există informații și despre un nou câmp bogat în petrol pe șesul Tazlăului, lângă satul Tescani.

Industria lemnului

Industria lemnului din zona Bacăului a fost subiectul unui raport secret datat 22 aprilie 1953. Printre cifre referitoare la capacitătile de exploatare, prelucrare, transport, și așa mai departe, se spune și că Securitatea a alocat un serviciu de curierat special între Sovromlem Bacău și conducerea de la București, șeful serviciului fiind un anume Cohn.

Aeroport subteran

Un document datat 23 aprilie 1953 susține că la Letea Veche s-ar fi construit un aerodrom subteran pentru avioanele sovietice. Pământul rezultat din excavație ar fi fost cărat pe dealuri cu camioanele.

Stația Galbeni

CIA informa la 2 octombrie 1953 că pe un paltou situat la 2 km nord-est de stația Galbeni au fost ridicate mai multe clădiri la care muncesc 200 de oameni de la o unitate de construcții, 150 de la o unitate de comunicații și 20-30 de tehnicieni civili. Exista 8 barăci pentru 40 de persoane fiecare și patru pentru bucătării și spații de depozitare localizate la 500 de metri de drumul Bacău – Roman. Se spune că două dintre clădiri sunt destinate unor instalații speciale ținute secrete.

Presa e criticată

Un raport din 30 noiembrie 1953 se referă la faptul că ziarele centrale Scânteia și România libera au criticat presa locală. Scânteia a criticat ziarul Steagul roșu, care apare la Bacău pentru ca nu a acordat suficientă atenție popularizării metodelor de muncă sovietice de intervenție rapidă la forajul din câmpurile petroliere și nu a criticat suficient neglijența conducerii exploatărilor petroliere care nu a promovat noile metode de lucru.