Trei sunt, in principiu, sistemele de vot democratice: votul pe lista de partid, votul uninominal pur si votul uninominal proportional, pe care-l avem acum.
Un sistem de vot ar trebui sa permita reprezentarea cât mai corecta a intentiilor de vot ale electoratului. Cu cât numarul de parlamentari este mai mare, cu atât reprezentarea aceasta se face mai bine.
Adica, se presupune ca o situatie in care un parlamentar care reprezinta 50.000 de alegatori este mai buna decât cea in care alesul reprezinta 100.000.
Desigur, ideea aceasta este in total dezacord cu cea lansata de unii politicieni cum ca un parlament prea numeros este ceva rau si compara pompieristic numarul alesilor din România cu cei din Germania sau SUA, fara sa precizeze, insa, ca aceste doua tari nu au numai parlamentele federale, ci si parlamente in fiecare stat.
Ceea ce face, cel putin in cazul SUA, sa existe mai multi parlamentari raportati la populatie decât in România.
Sistemul de vot actual a dus la cresterea numarului de parlamentari pentru a putea conserva votul politic.
Votul uninominal pur ar fi creat o problema democratica grava: nici un candidat al Aliantei România Dreapta (ARD) nu ar fi intrat in Parlament. Cei care au votat ARD nu ar fi fost, deci, reprezentati.
Eu zic ca, in actuala situatie, cel mai bine se potriveste votul pe liste. Votul va fi exclusiv politic, ceea ce e si normal. Un parlamentar nu e primar, la alegerile generale nu alegi mai multi primari, ci alegi un partid. Desigur, liderii partidelor se vor pune pe primele locuri ca sa fie siguri ca vor câstiga mandatul. Asta sa fie cea mai mare pierdere!
In momentul de fata, actorii politici nu pot gândi altfel decât au fost invatati in ultimii 20 de ani. Iar electorii, de tot atâta timp voteaza nu PENTRU ci IMPOTRIVA cuiva.