Ce ramâne dupa ei?

Nu avem incotro si scriem si astazi despre un subiect urât al Bacaului – afacerea CET, gestionata de opt ani dupa bunul plac al unei administratii care nu da cont nimanui de faptele sale. Cu toate ca a strigat din prima zi de când a inhatat puterea ca este curat si curat va ramâne câta vreme va sta in Primarie, Romeo Stavarache a instaurat cea mai completa retea de control asupra a tot ce misca in acest oras. Banul public si afacerile independente, licitatiile pe proiecte europene si manifestarile publice, sportul si artele – toate au devenit brelocul bunului plac al celui care si-a ridicat soclul pe buna credinta si, iertare!, naivitatea bacauanilor. De ceva vreme, tesatura urâta incepe sa se desire, lasând la vedere fapte obligatoriu incadrabile in Codul Penal. Dupa ce intreg valul de minciuni (dovedite) si (foarte probabil) ilegalitati va fi ridicat ne vom intreba ce ramâne dupa ei. Un oras saracit si cu prost renume, cu oameni care au uitat sa se bucure, dar au invatat frica, aceasta este mostenirea deznadajduita. Tot in aceasta editie va aratam cum bacauanii stiu sa fie oameni cu oamenii de lânga ei loviti de soarta. Sunt semnele ca fibra buna si curata a bacauanilor nu a fost atinsa de rapacitatea ticaloasa a celor capatuiti nerusinat aici. Iar aceasta generozitate sincera, aceasta putere de a ramâne intreg când in jurul tau sunt doar jumatati de masura ticaloase sunt semnalul ca putem renaste. Si-i putem uita repede, cât mai repede!