Scenarii, profeţii, avertismente, conspiraţii, declaraţii belicoase, ameninţări, demonstraţii, anexări, victorii şi înfrângeri, arme, crize, inflaţie, teamă, exod, coronavirus, negocieri, alte conflicte care inflamează lumea, poziţionări şi repoziţionări, noi alianţe, morţi şi răniţi, distrugeri inimaginabile. Este tabloul lumii noastre prezentat zilnic de agenţiile de ştiri, televiziuni şi cancelariile din Lumea Veche şi Lumea Nouă. După aprope 80 de ani de aşa-zisă pace, omenirea se află din nou în impas, la răscruce, sintagmă des folosită în toate limbile pământului. Occidentul adormit de opulenţă şi dezmăţ economic nu a luat seamă, ca şi în deceniile ’30-’40 ale secolului trecut, la lucrările şi acumulările de tensiuni şi pofte de revanşă ale unor ţări şi lideri, ajunse în punctul de unde, spun analiştii şi politicienii, nu se mai poate da înapoi. Şi unii şi alţii stau cu mâna pe butonul roşu, declanşator al apocalipsei.
În timp ce militarii îşi ascut „săbiile” şi îşi scot de la naftalină armamentul, civilii responsabili sunt preocupaţi de protecţia şi apărarea populaţiilor aflate în calea tăvălugului clasic sau atomic. Am mai pus întrebarea din titlu. Şi o voi repeta. Guverne, instituţii specializate, mass-media investesc efort şi bani pentru a instrui oamenii cu măsurile minime pentru protecţie şi apărare. Am văzut că peste tot, din Nordul Europei, până în Sud, dar şi peste ocean, zilnic sunt transmise informaţii şi se elaborează scenarii, sunt pregătite adăposturi, achiziţionate materiale specifice pentru protecţie şi supravieţuire în caz de catastrofă. La noi, parcă toată lumea este anesteziată, ministerele şi departamentele de resort, responsabilii de la nivel central şi local sunt preocupaţi de serbări câmpeneşti, festivaluri şi amenajarea de piste… pentru biciclete! Puţinele adăposturi construite acum 50-60 de ani sunt nefuncţionale, lumea habar nu are pe unde sunt, în caz că sună alarma, populaţia nu este pregătită măcar cu minimul necesar. Stăm şi aşteptăm, nu cumva să creăm panică, să nu speriem oamenii. Politica laşilor, politică iresponsabilă. Toată ziua facem politică, toată ziua vorbim de pensii şi salarii, comentăm, analizăm, ne dăm cu părerea, mai ieşim în stradă la aer, în timp ce, la graniţă arde focul şi un nebun poate declanşa explozia, iar noi murim ca chiţigoii, fără nicio şansă, deoarece n-avem tăria şi puterea responsabilităţii să spunem clar ce ne aşteaptă şi ce am putea face, să ne protejăm vieţile, ale noastre şi ale copiilor noştri.
