În economie, utilitatea este definită, în general, ca un concept care măsoară preferințele consumatorului, reprezentând „capacitatea unui bun (material, serviciu, informație) de a satisface o nevoie”. Nuanțând, economiștii definesc utilitatea și ca „satisfacție pe care o obține un consumator dat, prin folosirea unei cantități determinate dintr-un bun economic, în anumite condiții de loc și de timp”. Există, firește, modalități științifice de calcul pentru surprinderea gradului de satisfacție menționat.
Cochetând desigur cu iluziile, propun un alt mod de evidențiere a satisfacției, dincolo de formulele academice elevate. Ce-ar fi dacă la intrarea/ ieșirea din toate instituțiile noastre ar fi instalat un dispozitiv electronic (satisfacțiometru) cu ajutorul căruia consumatorul să-și exprime, cuantificând, satisfacția obținută printr-un bun (material, serviciu, informație) solicitat. Instituțiile ar putea fi: Guvernul, Parlamentul, Președinția, Prefectura, Consiliul Județean, consiliile locale, Spitalul, Primăria, Școala, Biserica, Ziarul, Revista, Biblioteca, Poliția, SRI, SIE, Jandarmeria, Tribunalul, Curtea Constituțională, Casa de Pensii, Protecția Consumatorului etc. Firmele tolănite comod în poala ocrotitoare a amărâtului bugetului de stat, dar și cele private, ar putea și ele instala acest satisfacțiometru.
Acesta ar putea cuantifica satisfacția în calificative de la foarte bine la nesatisfăcător, prin simpla apăsare a unui buton. La instituții precum Guvernul, Parlamentul, Președinția (dar nu numai…), și chiar la unele firme de stat, plaja cuantificării ar putea cuprinde și calificativul execrabil. Firește, e greu de ajuns până la poarta Cotroceniului, de pildă, dată fiind ferecarea perimetrului de siguranță, dar pot fi exprimate sentimentele noastre axiologice și cu ajutorul unui satisfacțiometru online, care ar aștepta bucuros aplauze sau cuvenite săgeți otrăvite.
În peisajul schizofrenicei noastre economii de piață și cel al zvârcolirilor politice cu același diagnostic, asemenea evaluări ar evidenția, desigur, și mai mult faptul că Măria Sa Consumatorul este ultimul la care instituțiile/ firmele statului, mai ales, se gândesc. Singurele oaze de respect autentic vin doar din partea unor companii private.
