24 noiembrie 2024

„Hristos, Domnul, ne cere deprinderi simple...”

Ce anume cere Domnul de la noi ca să fim vii?

Se simte începutul timpului luptelor celor duhovnicești din Postul Mare. Căci, pericopa evanghelică de astăzi devine definitorie pentru felul în care putem începe a ne judeca eliberarea de sub anestezia modicității scenariilor apocaliptice din jur. Ca o chemare și o întărire întru împlinirea vieților noastre. De aceea, textul scripturistic (Matei 25, 21-46) punctează un lucru extraordinar: Hristos, Domnul, ne cere deprinderi simple și, tocmai de aceea, greu de îndeplinit. Nu suntem îndemnați a construi fabrici de panificație, ci a oferi o pâine. Nu ni se solicită a înălța spitale, ci a-l cerceta pe cel bolnav. Nu ne este impus a fi judecători sau veghetori pentru cei ferecați, ci suntem rugați să-l cercetăm pe cel care este renegat, respins și părăsit. De ce? Spre a înțelege faptul că simplitatea trebuie să fie exercițiul real al smereniei și al răstignirii noastre.

Textul biblic prezentat este remarcabil. La vremea când a expus acestă alegorie ucenicilor, Mântuitorul nu a fost deloc înțeles. Însă, peste numai câteva zile, El va fi însetatul, flămândul, străinul, golul, bolnavul, întemnițatul și răstignitul lumii. Exerciții de reală smerenie, aduse astăzi înainte. Pentru a nu uita că oricât de greu ni s-ar părea urcușul duhovnicesc al postului, nimic nu se asemănă cu Pătimirea și cu Răstignirea Lui. Și pentru a înțelege că a te identifica cu cei ce trec prin încercările vieții înseamnă a fi alături de Domnul. La o faptă distanță!



A nu te semeți cu ceea ce ai realizat și cu ceea ce ai practicat, ci a temustra și dojeni din cauza celor pe care nu le-ai înfăptuit încă, este adevăratul exercițiu al celui smerit. Se zice că smeritul rege Frederik al VI-lea al Danemarcei, călătorind prin regat, a intrat într-o școală. Acolo a întâlnit copii inteligenți și vioi, cărora le-a adresat o întrebare: ”Care este numele celui mai important suveran al țării?” Învățătoarea șopti ceva la urechea unei fetițe, care ridică de îndată firava mânuța. ”Spune-mi!”, o rugă monarhul. ”Da, Frederick al VI-lea.” Adică chiar el. Îi va fi plăcut regelui, dar a cercetat-o: ”Ce mari fapte a săvârșit?” Fata lăsă capul în jos și rușinată răspunse: ”Nu știu”. ”Nu te mâhni, fetițo – îi spuse zâmbitor regele. Nici eu nu știu!” Un exemplu de smerenie, delicat și pedagogic!

Pr. prof. dr. Adrian Alexandrescu, inspector școlar

spot_img
Ce condiții trebuie să îndeplinească articolul
spot_img
- Advertisement -
Comandat de Partidul Alianța pentru Unirea Românilor Bacău, CMF 11240014