Intr-o tara tot mai saraca si mai adancita in criza, era inevitabil sa nu se inoveze si in materie de presa. Este normal: capitalismul ne spune ca maximizarea profitului este cea mai sfanta dogma iar daca nu cresc veniturile, atunci trebuie scazute costurile.
Asa ca locul stirilor in care ar trebui sa aflam ce se intampla cu X sau Y l-au luat stirile in care aflam ce spune X despre Y. Si telespectatorii holbeaza ochii la ecrane sa vada ce enormitate a mai scos deputatul Cutarescu despre un senator aflat in celalalt partid, ori ce a mai spus o siliconata din showbiz despre alta matracuca.
In vremea asta, pe langa noi se scurg stirile adevarate, cele care ne afecteaza viata si care de dau dureri de cap. Dar editorii televiziunilor de stiri nu le baga in seama pentru ca nu aduc audienta suficienta, sunt deprimante, nu se incadreaza in target si mai sunt si scump de realizat.
Pentru ca o stire „grea” are nevoie de reporteri si redactori competenti, pe cand o stire despre ce prostie a mai debitat o blonda cu picioare lungi despre o alta blonda cu picioare si mai lungi o poate face si un picat la Bacalaureat. Si, in plus, are avantajul ca strange in fata ecranului mii de spectatori.
Acesta este unul din motivele pentru care televizorul meu sta inchis. N-am nevoie sa stiu toate prostiile astea. Nu ma intereseaza ce acuze isi mai aduc vedetele de carton sau politicienii. Chiar deloc.
