Evenimentele recente legate de furtul unor artefacte de tezaur dacic dintr-un muzeu din Assen, Olanda, ridică o serie de întrebări tulburătoare despre gestionarea patrimoniului nostru cultural. În primul rând, mă întreb ce justificare ar putea exista pentru ca aceste exponate extrem de valoroase să fie prezentate într-un oraș de dimensiunea Oneștiului, cu o populație de doar 60.000 de locuitori? Dacă ar fi fost expuse la British Museum, Louvre sau Ermitaj, ar fi avut sens: sunt instituții consacrate, cu tradiție și sisteme de securitate bine puse la punct. Dar Assen? Ce anume a motivat această alegere?
Pe lângă aceasta, aflăm că paza din muzeul respectiv a fost departe de standardele necesare. Este de neconceput ca un tezaur cu o valoare istorică și simbolică imensă să fie expus fără măsuri de securitate adecvate. Iar asigurarea, din câte se pare, a fost mai mult simbolică decât eficientă, reflectând o subestimare flagrantă a importanței acestor obiecte. Cine își asumă răspunderea pentru o asemenea neglijență?
Îngrijorarea mea crește atunci când aflu că aceste piese au fost colectate din zeci de muzee din țară și transportate în afara granițelor, în condiții îndoielnice. Ce anume a stat la baza acestei decizii? Era oare necesar să golim muzeele noastre pentru a organiza o expoziție într-o locație modestă, departe de circuitul internațional al marilor muzee? Această lipsă de viziune ridică suspiciuni cu privire la scopurile reale ale acestei inițiative.
Să nu uităm că unele dintre brățările furate au mai fost furate în trecut și, cu toate acestea, statul român a trebuit să le rascumpere de la case de licitații. Unde este aplicarea legilor internaționale care protejează artefactele istorice? Sau, poate, aceste legi se aplică doar marilor puteri culturale, iar țările mai mici trebuie să suporte pierderi fără răspuns? Este o nedreptate care nu mai poate fi tolerată.
Consider că cineva trebuie să plătească pentru această situație. Furtul este doar o consecință a unei serii de decizii greșite și neglijente. Este momentul ca autoritățile să ofere explicații clare și să ia măsuri concrete pentru a preveni astfel de tragedii culturale în viitor. Patrimoniul nostru național este o comoară irepetabilă și, de fiecare dată când pierdem o parte din el, pierdem o parte din identitatea noastră.
Cu respect,
Un cetățean revoltat
